Insistența prin cultură

Traian Dobrinescu este deputat liberal și a scris o carte. Varujan Vosganian e un senator liberal și a scris o carte bună.

Ei sunt cei doi parlamentari care au inițiat o nouă Lege a timbrului literar în 2014. Timbrul ăsta există din ’94, doar că acum el urma să fie cumpărat de edituri direct de la USR. Nu mai vorbim de lege. După un scandal monstru, au retras-o, rămânând să mai vorbească, să se mai consulte lumea și-abia apoi, mai pe la sfârșitul lumii, legea să-și reia traseul legislativ.

Dar nu asta e atât de interesant, cât insisența celor doi.

Acum, așa, pe final de mandat, mai cu pătura în cap, mai cu electoratul îngrijorat de legionari, cei doi scriitori au împins din nou legea în Parlament.

Să-i explicăm puțin pe cei doi băieți.

Varujan Vosganian este și prim-vicepreședinte al USR, motiv pentru care e mai mult decât aiurea să inițieze o lege ca asta. Cam la fel de aiurea cum a fost și în ’94, când Vosganian făcea parte din guvernul care a dat prima lege a timbrului literar. Și zicem asta pentru că nu vrem să-l acuzăm de naivitate sau de prostie. Așa că îl bănuim că e doar un om care pune mare preț pe prietenie. Rar asemenea oameni în ziua de azi. Să ne înțelegem, nu e o prietenie de-aia, cum a fost cu Ioan Niculae, condamnatul, și pentru care Vosganian a trebuit să se dea cu mir în frunte – cum își dau unii cu alifia chinezească – pentru a scăpa de reținere și arestare. Să zicem că e o prietenie ca între un scriitor, prim-vicepreședinte al USR, și un critic, președinte al USR.

Cât despre Traian Dobrinescu, să zicem doar atât: omul ar trebui să abandoneze o vreme literatura (nu că s-ar fi ținut de ea scai până acum) și să mai pună mâna și pe matematică. El face calcule simple. Iar ca să fie convingător, dă ca exemplu propria carte. Acuzaţie: editurile fac mulți bani din cărți, așa că să plătească. Și, ca să fie crezut, Dobrinescu povestește: editorii au adaosuri și de 550%, cartea mea, scoasă la Cartea Românească, costă 8 lei, dar ei o vând cu 45 de lei.

În mintea omului, s-a stabilit imediat profitul: 45 – 8. Nici nu a putut să calculeze, că l-a luat amețeala, i-a venit să pună mâna pe topor și să plece după Silviu Lupescu la Iași. Se gândea că nu-l găsește, că editorul e în Dubai pe banii lui, ciugulește măsline din buricul unor fotomodele într-o piscină plină cu șampanie.

Lucrurile însă sunt mai simple, în sensul că Dobrinescu nu cunoaște lucruri elementare din viața financiară a unei cărți. Spre exemplu, distribuitorul de carte oprește, în medie, undeva între 45 și 50% din prețul de vânzare. Iar costul de tipărire al unei cărți nu este și costul ei de producție, în care intră tehnoredactare, corectură etc.

Nu are sens să vorbim despre lege. E amuzantă insistența lui Vosganian de-a aduce bani pentru USR în timp ce e prim-vicepreședinte al USR și heirupismul unui urechist ca Dobrinescu.

Cât despre destinul unor noi sume de bani în mâna lui Nicolae Manolescu, ce să zic… Gabriel Chifu visează probabil cu ochii deschiși la niște premii consistente.