Interceptările ilegale pe înțelesul tuturor

Privită din Cosmos,

prin lentila unei civilizații extraterestre, România ultimului deceniu pare o civilizație a interceptărilor. Un trib frămîntat de lăcomie și conflict, dar fascinat de nesfîrșitele puteri ale stenogramei, așa trebuie că arată românii fixați pe lamelele științifice ale lui ET. Un popor căruia evoluția pare că i-a împiedicat creșterea urechilor doar fiindcă tehnologia de ascultare a suplinit efortul genelor.

În ultimul deceniu,

puterea a căpătat pîrghii noi, izvorîte din pastila de siliciu. Tehnologia comunicațiilor a funcționat aici precum în țările arabe, acolo unde importul de armament a dus la băi de sînge. importul de telefonie celulară a extins aproape nelimitat posibilitățile cooperativei ochiul și timpanul, iar gustul politicienilor pentru acest instrument pervers a crescut ca o sete de bețiv.

Să trecem la fapte

și să nu ne rezumăm la oameni. George Maior, capul SRI, e, în definitiv, un intelectual cuminte și aproape inocent, plantat în capul unei structuri monstruoase prin definiție, ale cărei deveniri convulsive înhață de șapte decenii hălci din libertățile individuale. Traian Băsescu e o ciocnire a paharului de tărie cu selecția grupală a genelor mongole, un om ca toți oamenii, de altfel, dar contaminat de cea mai periculoasă dintre beții, beția puterii. Laura Codruța Kövesi e un femeie banală, de care doar baschetul poate să se îndrăgostească, însă căreia i s-a arătat, într-o noapte, dragonul luciferic al abuzului judiciar și i-a sorbit sufletul de ardeleancă blîndă și carieristă. Demonii umani ai acestei cavalcade intercepționiste sînt păpuși dezarticulate mînuite de sistem. Sistemul, veți vedea, are răsuflarea mai fierbinte și e nepieritor.

E bine ca lumea să știe

că interceptările, în integralitatea lor, sînt ilegale. Acest lucru rezultă din documente sau, mai degrabă, din lipsa documentelor, dintr-un vid legislativ construit cu prudența cu care pitonul își construiește tăcerea.

Tehnic, interceptările telefonice

sînt făcute de „autoritatea națională în materia interceptării comunicațiilor“. Dacă vrei să știi cine e aia, ți se răspunde: SRI. Lucrul se întîmplă fiindcă așa zice o hotărîre a Consiliului suprem de apărare a țării. CSAȚ e, însă, o autoritate administrativă, nu legislativă. Prin urmare, nu poate emite legi. Or, ascultarea convorbirilor reprezentînd o restrîngere de drepturi fundamentale – drepturi apărate prin lege –, e nevoie ca pierderea temporară a acestor drepturi să fie prevăzută tot prin lege. Ei bine, nu e. Acest fapt e recunoscut de însăși Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), cea care supraveghează eterul și instituțiile lui. Zice ANCOM: „Subliniem că autoritatea națională în materia interceptării comunicațiilor nu a fost desemnată potrivit legislației primare ori secundare…“. Bine, dar cum? – îți vine să întrebi, iar ANCOM (o autoritate a statului) răspunde: „Pentru realizarea unei liste exhaustive care reglementează limitele în care se realizează interceptarea legală a comunicațiilor electronice puteți apela la ajutorul unui profesionist al dreptului“.

Puteți apela și la ajutor divin,

dar în lista aia n-o să apară nici o lege care îngăduie SRI să asculte telefoane. Vor apărea hotărîri ale unor autorități administrative, ordine de minister, urzeli și șmecherii, dar niciodată legi. După cum se va vedea, sistemul preferă să stea scufundat în ape mocirloase, ca botul unui crocodil bătrîn și sătul.

Unul din complicii luați cu japca ai interceptărilor este compania de telecomunicații. Printr-o decizie ANCOM din 2012, acești furnizori de convorbire „trebuie să asigure autorităților publice competente acces fizic și/sau la distanță la anumite echipamente, interceptarea urmîndu-se a se realiza de către aceste autorități pe baza autorizațiilor sau mandatelor de interceptare FĂRĂ A FI NECESAR VREUN ACORD PREALBIL DIN PARTEA FURNIZORULUI, acesta din urmă nefiind îndrituit să verifice existența ori legalitatea autorizațiilor sau mandatelor de interceptare“.

Acest paragraf și toată practică asociată pot fi intitulate ascultări Fără mandat, și introduse în tratatul de patologie politică după care structurile se vindecă de sărăcie. Înainte să ne îndreptăm cu procesele spre Vodafone, Orange și Cosmote, trebuie să privim aceste companii ca pe ostatecii de aur ai sistemului. e o complicitate impusă cu forța, ilegală în fond, dar acceptabilă în formă, care aduce, la sfîrșitul anului, acea liniște neprețuită a profitului cu nouă cifre.

Fără ca vreo lege să le-o ceară,

furnizorii sînt obligați să instaleze în rețea facilități de interceptare pe care le lasă apoi la cheremul „autorității“, ca să poată structurile să se joace cu ascultările ilegale și cu urmărirea penală in rem așa cum se jucau mîțele lui Creangă cu motoceii. mai mult, companiile de telefonie nu au dreptul să ceară și, cu atît mai puțin, să vadă o autorizație de interceptare sau un mandat. Nu există nici o lege care să le-o ceară, ci doar o decizie a ANCOM, organizația-preș a SRI.

Te întrebi cum e posibil ca multinaționale care bat miliardul la cifra de afaceri românească, al căror turnover global e multiplu de PIB-ul României, să se lase atrase într-o faptă calificată de încălcare a drepturilor omului, cu posibile consecințe penale și civile? Pierzi vremea. Pornografia e de grup. Companiile și instituțiile se supun unui ritual de împerechere mutual profitabil, așezîndu-se cînd deasupra, cînd în afara legii, iar poporul privește cu convingerea că vede un film american despre democrație.

Încă una de la ANCOM

și vă las: „prin punerea la dispoziție de către furnizorul de rețele sau servicii de comunicații electronice a serverelor de management al interceptării și consolelor de administrare și operare pe care le deține, în vederea asigurării funcției de interceptare legală a comunicațiilor, se înțelege orice modalitate posibilă prin care se poate realiza accesul la aceste echipamente, atît prin acces fizic, cît și prin acces la distanță, astfel cum Autoritatea Națională în materia interceptării comunicațiilor a solicitat“. Multă sănătate!