Cringe
Să zicem că ești la masa de Crăciun și un unchi sau bunic mai glumeț comentează în cheia vremurilor pe care le-a prins un eveniment din zilele noastre. Se poate să fie o glumă cu negri, cu amante sau cu gay, nici nu contează. Important e că el consideră că a făcut o glumă bună, iar ție ți-e rușine de rușinea lui. Nici măcar nu e din cauză că ești vreun progresist care moare pentru drepturile minorităților. Pur și simplu, știi că astfel de glume nu se mai fac, că nu mai râde nimeni la ele și faptul că le faci mai degrabă spune ceva despre tine și te transformă pe tine în subiect de banc. Nu gluma rasistă e amuzantă, ci faptul că X a făcut o glumă rasistă.
Cringe e acea senzație când ți-e jenă de rușinea altcuiva. Există un întreg gen de comedie construit în jurul acestei trăiri și-al situațiilor stânjenitoare care-o generează. E foarte popular și-n vorbirea curentă, și-n sentințele care se dau pe Internet, așa că te-ntrebi unde a fost termenul ăsta până acum. Oare rușinea de rușinea altuia e o chestie de dată recentă? Oare pe vremuri oamenilor le era rușine de propriile fapte sau nu le era rușine deloc? Unde a fost cringe-ul în toate secolele în care a lipsit din vorbirea curentă a românilor?
Există mai multe explicații pentru care conceptul e atât de frecvent acum. În primul rând, îl avem la îndemână. Scurt, un singur cuvânt în locul unei expresii lungi și repetitive precum „a-ți fi rușine de rușinea altcuiva“. Apoi, e genul de societate în care trăim. În urmă cu zeci de ani, pe vremea când schimbările aveau răbdare cu noi și nu veneau de două-trei ori pe generație, gluma nepotrivită a bunicului putea să sune rezonabil și pentru nepot. Acum, e prea posibil ca standardele în materie de umor pe care le ai la 30 de ani să fie prea bătrânești pentru cineva de 25.
Hater
Prima capcană a Internetului e să urăști pe toată lumea. Nimic mai simplu decât să vezi un necunoscut cu care nu ești complet de acord și să-ți fie antipatic pentru tot ce reprezintă el. Doar că e ușor să treci peste înclinația asta, pentru că experiența te-nvață că și oamenii ăia sunt ca tine și că, dacă i-ai cunoaște personal, micile diferențe s-ar îneca fără speranță într-un ocean de cordialitate. La fel de valabil e și reversul. Mulți dintre prietenii din viața reală ți s-ar părea extrem de antipatici dacă i-ai cunoaște exclusiv prin proiecțiile lor online.
Odată ce-ai înțeles toate astea, e cumva greu să mai fii hater. Ai înțeles cumva că Internetul exagerează aceste antipatii și că n-are rost să te poticnești în stridențele sau micile ipocrizii ale altor utilizatori de social media. E ciudat să fii hater și să ai mai mult de 30 de ani. Paradoxul e că rar mai găsești unul sub 35.
Boomer
Tehnic, baby-boomer-ii sunt născuți între 1946 și 1964, dar trebuie să fii foarte boomer de felul tău ca să te ghidezi după definiția asta. De fapt, pe Internet, boomer e oricine care-i prea bătrân ca să se-nțeleagă cu generația care se-nvârte acum în jurul vârstei de 20 de ani. Dacă ai peste 30 de ani, s-ar putea să fii boomer. Dacă stai pe Facebook, sigur ești boomer. Dacă intri pe Facebook de pe laptop, atunci ești super-boomer și nimic nu te mai poate salva.
În aplicarea etichetei de boomer, nu se pune problema discriminării pe criterii de vârstă. Nu e ca și cum tu ai dreptate, iar boomer-ul nu, pentru că e boomer și nu poate înțelege lumea de-acum. Pur și simplu, e vorba de obiceiuri, valori și limbaje diferite. Atât de diferite încât unul nu-i poate explica celuilalt de ce postează non-ironic pe Facebook opinii sociale și politice de parcă ar avea vreo importanță.
1.578 de vizualizări
