Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Interviul de apoi: Gabriela Firea în sala de dans și bune maniere

Zoom Interviul de apoi: Gabriela Firea în sala de dans și bune maniere

Deși scara păruse inițial fără de sfîrșit, iată, reporterul călca triumfător pe ultima treaptă și se găsea în față porților de mărgăritar ale Raiului. Își trase răsuflarea și bătu plin de încredere. Din spatele vizorului, Sfîntul Petru întrebă, iritat că iar avea de-a face cu sosiri neprogramate:

– Ce dorești?

– Bună ziua…Cu doamna Firea, dacă se poate… Un interviu?

– N-avem! dădu preasfîntul din pletele-i albe.

– Păi, atunci unde o pot găsi?

Fața chelarului divin se topi în zîmbetul satisfăcut a două milioane de păcătoși care-și vedeau dorințele împlinite.

– Încercați mai jos!

– Și eu ce fac? Iar iau la picior nețărmurirea asta de scară? Înțeleg să-ți intre sufletul în Rai, nu să-ți dai duhul urcînd pe ea.

– Frățioare, îl luă repede Sfîntul Petru, scos din sărite de miorlăiala ziaristului, uită-te la mine: am plete, port zdrențe și am în picioare sandale. Cum Led Zeppelin voiai să ajungi altfel aici?

– Da, dar să și cobor acum pe ea pînă în Iad…

– Iisuse, de ce-mi trimiți numai idioți care au ascultat André și manele în tinerețe? Toată lumea știe: pentru Iad o iei direct pe autostradă!!!!!!

Spre norocul reporterului, calvarul drumului îi fu scurtat de un tip la volanul unui Lamborghini Diablo. În timp ce se scurgea de pe capotă pe asfalt, reporterul observă mirat că mașina avea numere de Nazareth.

– Futu-i, mă omoară Tata dacă află! spuse tipul coborînd de la volan. Își ridică rapid mîinile și spuse cu un ton care l-ar fi făcut cu siguranță un star în lumea speakerilor motivaționali: „Reportere, ridică-te și umblă!“.

Restul a fost simplu. „Hai că te duc eu, știu drumul, am mai fost acolo. Bine, acum două mii de ani, dar nu s-a schimbat mare lucru. Așa e în comunitățile tradiționaliste.“

Se uita reporterul nostru, se uita și parcă i se părea cunoscut tipul.

– Scuză-mă că te întreb, ești cunoscut, așa-i? întrebă el în final.

– Am fani în toată lumea, e adevărat, mărturisi șoferul cu modestie.

– Așa mi se părea și mie, dar, dacă nu te superi, ai putea să-mi spui cum te cheamă?

– Îți dau un indiciu, începe cu M, zîmbi tipul.

– Așa…

– M…e…s…

– Gata, nu mai e nevoie, m-am prins! strigă reporterul triumfător. Foarte tare! Nu credeam că voi ajunge vreodată să te întîlnesc!

Restul drumului curse pe apa complimentelor, deși, de la o vreme, tipul de la volan se arăta din ce în ce mai stînjenit să le audă. Din fericire, ajunseseră. Reporterul coborî din mașină și, înainte să închidă tipul ușa, se aplecă și spuse:

– Știi, să nu te superi, ți-am zis, te respect enorm…da’ Cristiano Ronaldo mi se pare mai bun!

– Sfîntul Duh să-ți facă un frățior, spuse tipul și demară în trombă.

Se afla, deci, în fața porților Iadului. Reporterul își luă inima în dinți și bătu cu putere, să dea dracii-n ele.

– Ce vrei? se răsti la el un drac ciufut.

– Firea! Interviu! urlă reporterul, temător că urletele damnaților întru eternitate l-au surzit deja pe Sarsailă.

– N-avem! Mai jos!

– Fire-ați ai voștri, acum vă credeți și Sfîntul Petru? urlă furios reporterul. E Iadul! Unde mama ta mai jos?????

– Și voi toți vă credeți Băsescu sau ce? îl repezi la rîndul său drăcușorul. Ești chior? Scrie clar: Poarta Iadului – Cercul Întîi!

Deci mai jos. Dar, curios lucru, „Firea? Mai jos!“ auzi și la poarta celui de-al doilea cerc. Și la cel de-al treilea. Și la al cincilea. Și la al nouălea. Undeva, în adîncurile imemoriale ale pămîntului, reporterul dădu în final de o ușă încadrată de ghirlande cu beculețe pe care scria „Firea“.

Cînd ochii i se obișnuiră cu strălucirea stridentă a kitschoșeniilor care parazitau pereții, precum și cu nuanțele agresive care ar fi făcut de rușine orice carpetă originală „Răpirea din Serai“, reporterul  se trezi față în față cu Gabriela Firea, învăluită într-un elegant capot roz cu un superb tablou de Grigorescu imprimat pe spate.

– Să nu ne formalizăm, zi-mi doamna Gabi! îi explică direct gaița de pe umărul ei drept.

– Poftim?

– Ia-l ușor, soro, că nu știe, interveni împăciuitor drăcușorul de pe umărul stîng. Pămîntene, treaba e cam așa: orice om are partea lui divină și cea diavolească. Și, cînd ajungi atît de adînc, ele se separă sub acțiunea forțelor…

– Care forțe? interveni curios reporterul.

– Nu știu, că am picat în anul trei la Politehnică și m-am făcut taximetrist, recunoscu rușinat drăcușorul.

– Și tu?

– Eu am un masterat în studii de gen, ridică din aripi gaița.

– În fine, niște forțe. Să zicem binomul. În orice caz, ne-am separat, conchise Sarsailă. Dar sîntem gata să-ți răspundem la întrebări.

– De ce ați ajuns atît de jos? Ce faptă cumplită ați comis ca să fie surghiunită în afara Iadului?

– De fapt, e o dovadă a misoginismului și patriarhatului opresiv din Iad, interveni gaița.

– Nu înțeleg, spuse zăpăcit reporterul.

– Inițial era prin primele cercuri, explică drăcușorul.

– Da? Care?

– Cam toate, ridică Sarsailă din umeri. Ca românu’ imparțial. Dar a mîncat-o în sîrmă să candideze la Primăria Iadului.

– Pasionant! exclamă reporterul.

– Nu prea, a pierdut lamentabil. Un singur vot.

– Unul singur? De ce?

–„Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția Cerurilor!“, cită gaița cu ochii spre slava candelabrului cu cristale imitație de Boemia.

– Nu înțeleg!

– Aici, în Iad, sîntem răi, nu tîmpiți! explică drăcușorul. Nea Luci e în funcție de la facerea lumii și întotdeauna am avut smoală caldă, fum și pucioasă.

– Și doamna Gabi ce promitea în campanie?

– Le-am zis de la obraz: „Faptele vorbesc pentru mine!“ spuse gaița cu mîndrie.

– Da, păcat că nu știa că aici faptele se materializează. Și, evident, s-au materializat și au vorbit.

– Și ce-au spus?

– Nimic compromițător! interveni gaița.

– Nici măcar un cuvințel, îi dădu dreptate rînjind drăcușorul. Unele urlau a morțiu, altele fluierau a pagubă.

– Și a fost izgonită?

– E  o tradiție mai veche de pe aici, nuanță drăcușorul. Imediat după alegeri avem ceea ce se poate numi „momentul adevărului“, cînd fiecare se vede așa cum este.

– Și?

– Și au oprimat o biată femeie cu adevărul! interveni gaița.

– A fugit să se ascundă de rușine în fundul pămîntului, adăugă drăcușorul. Dar nu-i nimic, i-a trecut. Pentru români, nici damnarea veșnică nu durează prea mult. Acum s-a apucat de dansat, ridică el din umeri.

– Doamna Gabi…dansează?

– Mai mult face a ploaie, dar cine sînt eu să-mi dau cu părerea? mormăi antitămîie.

– Nu fi porc! țipă gaița.

– Îmi cer scuze, voiam să zic că se face că plouă, se corectă Sarsailă. Eu n-am masterat în științele comunicării, susură el veninos.

– În studii de gen! îl corectă țîfnoasă gaița.

– Da, de gen, că de număr și caz nu te-a dus capul.

– Să revenim la „se face că plouă“, interveni reporterul.

– Da, e fix la ce te-ai aștepta de la o expertă în comunicare. Știi, întrebările grele se scufundă ușor-ușor pînă aici și cer un răspuns. Bucureștiul fără apă caldă? Ditamai capitala fără căldură? Un întreg oraș paralizat prostește de ambuteiaje? Bani aruncați pe gîrlă, deși pe Dîmbovița se vede doar jeg în loc de bancnote? Madam îl ia repede pe Pandele și se joacă de-a Bebelușele, dans!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]