Prudent din fire, Iohannis ne anunță voalat că urmează să fie atacat, după ce partidul său l-a scos candidat la prezidențiale. Ne așteptăm la dezvăluiri bine temperate despre trecutul lui Iohannis, dar nici prin cap nu ne-ar fi trecut ca prezidențiabilului să-i tremure mușchiul marelui fesier, doar pentru că inamicii săi politici amenință să-i facă felul. Ce face Iohannis? Își cosmetizează și reinventează trecutul relațiilor tensionate cu Băsescu. Dacă atacurile lui Băsescu la Iohannis au cam început să fie reportate mai la coada clasamentului pe domeniul google, cele ale lui Iohannis împotriva lui Băsescu sunt reevaluate. „Nu am fost dușmani politici, am avut opinii foarte diferite despre guvernare, și atunci am venit cu o propunere agreată larg în Parlament, doar că președintele a avut altă opțiune”, a declarat Iohannis despre Băsescu, duminică la emisiunea „După 20 de ani” de la Pro TV.
În 2009, alianța PSD-PNL-PC l-a propus premier, dar a fost refuzat de Băsescu. Când a fost ales președintele PNL Sibiu, Iohannis declara despre Băsescu că este un „președinte părtinitor”, just, „care niciodată nu a fost obiectiv”, bingo Klaus, “independent”, bravo, neamțule, și „deasupra intereselor partinice”, Deutschland, Deutschland, über alles. Acum o dă cotită, pentru că știe că poate fi atacat dinspre zona prezidențială. Mai ales după ce candidatul partidului lui Băsescu, Cristian Diaconescu, a zis că Iohannis nu este în stare să fie președinte. Faptele de primar ale lui Iohannis stau pitite în iarbă și țipă să se facă ascultate: trafic de copii, de pe vremea când era inspector școlar. În calitate de interpret și samsar, Iohannis ar fi intermediat, pentru niște cetățeni nord-americani, mai multe adopții de copii, despre care nu-și mai amintește nimic. Dacă povestea e consistentă, adversarii săi se vor înfrupta copios din leșul lui Iohannis, căzut la datorie pe câmpul de onoare al patriei.
O altă perspectivă, ne dezvăluie un Iohannis lacom, colecționar de case de patrimoniu din centrul istoric al Sibiului, luate pe prețuri derizorii, și, evident, cu o căruță de documente false. Pe 16 mai a.c., Curtea de Apel Brașov a decis că Iohannis a deținut ilegal, un imobil din centrul Sibiului, de pe strada Nicolae Bălcescu 29, cumpărat cu exorbitanta sumă de 5.000 de lei de la numitul Ioan Baștea, decedat estimp în America. Respectivul și-a falsificat certificatul de moștenitor, prin intermediul notarului Radu Bucșa, cu care Iohannis are vechi relații contractuale. Iohannis a închiriat parterul imobilului din strada Bălcescu către Banca Raiffeisen, contra unei chirii de 60.000 $ pe an, bănet cu care își permite diverse fantezii automobilistice. Tot prin intermediul notarului Bucșa și a documentelor măsluite de acesta, familia Iohannis a pus mâna pe un alt imobil din cea mai veche zonă a Sibiului (cu câteva case aproape intacte de secol XIV), din zona gării, de pe strada Magheru, 35.
Dacă dosarul caselor iohannicești va fi exploatat de adversarii săi politici în campanie, distinsul neamț va fi îngropat cu onoruri militare și pe sicriul său politic va zăcea aninată Crucea Federală de Merit a Republicii Federale Germane, primită de burgmaistărul Hermannstadtului în 2007, din partea Otto Schily, fostul ministru de Interne federal. Cu puțină vreme înainte de a fi propus de alianța PSD-PNL-PC pentru postul de premier, a fost anchetat de DNA pentru abuz în serviciu, pentru retrocedarea unor terenuri către persoane care nu îndeplineau condițiile legii. Dacă povestea va fi rescoasă la lumină în toamna acestui an, și plimbată în lesă pe la posturile băsesciote, ghițulești și vărănești, din hoitul lui Iohannis se vor împărtăși frenetic ponții, tăricenii, diaconeștii și ungurenii. Ar mai fi afacerea reabilitării Aeroportului Internațional Sibiu și a Pieței Gării (cășile cu cântec ale neamțului sunt în zona asta), care deși realizate de firme germane, au deja probleme tipic românești.
Sistemul de balizaj al aeroportului funcționează cu pauze și numai când are el chef, iar piatra chinezească cu care a fost pavată Piața Gării a ieșit din caldarâm la scurtă vreme după ce a fost plantată. Dacă toate aceste delicatețuri vot fi instrumentate de cine trebuie și când trebuie, atunci de renumele lui Iohannis se va alege praful și pulberea, din amintirea sa se vor înfrupta ciorile și coțofenele, iar pe catafalcul său de viteaz între viteji va fi aninat Ordinul de Merit al Marelui Ducat de Luxemburg în grad de Ofițer, primit de răposat în 2009. Care sunt șansele reale ale candidatului Iohannis?
Să se împrietenească cu Băsescu până peste poate și să se roage când se roagă el îl limba maternă cui se roagă, să nu asmută Băsescu DNA împotriva lui și să nu scoată rahatul ăsta pe tapet în scopuri lucrativ-electorale. Restul e caterincă dâmbovițeană, iar în mijlocul caterincii, neamțul din Sibiu și-a făcut cuib rotat din chirpici, acoperit cu stuf, unde o voce de ondină îi cântă în surdină la flaut, „Bălălău băiatu’ mamii”.
Pai plebea din zona asociaza pana si renovarea centrului istoric al Sibiului cu „pilele” din Germania ale lui Iohannis, fara sa stie ca sasii de-acolo sunt de origine saxona iar un important fond a fost asigurat cu ajutorul casei de Luxemburg impreuna cu partenerii romani. Pe langa faptul ca si-a atribuit meritele, a si marginalizat din toate punctele de vedere locuitorii din anumite cartiere (Gusterita, Valea Aurie etc) redirectionand fonduri de infrastructura pt artificii.
Dar lasa ca da bine sa avem un sas presedinte, tinand cont mai ales de alternative….:)
Mai si interesati-va de om si de „realizarile” lui inainte sa-i ridicati statui si sa-i cantati osanale.
Domnule Zaharia,aproape ca te-as crede ce vrei sa comunici,dar când îți vad mutra din poza , atât de buhaita,de alcoolic,ridici semne de întrebare in ceea ce privește abilitatea politica s-apoi „curajul ” de nesabuit de a-ți pune poza (poate nu va reprezintă) si numele si prenumele, care de asemenea ar putea fi ireale si in acest caz, v-as „acuza” de intelepciune.