Iohannis se confruntă cu problemele fericirii

Klaus Iohannis adoră să fie președinte, adică să stea mut în mijlocul protocolului de grad zero, înconjurat de strigătele țării, de urgențele istoriei, și să nu facă nimic. E o stare de beatitudine tîmpă, dar liniștitoare, care decurge din convingerea că universul a conspirat în favoarea lui, așa cum a făcut-o cu regii și cu norocoșii de la loterie. E un job pe care Iohannis îl consideră liber de responsabilități, îl ia ca pe o recompensă personală pe care alegerile au obrăznicia să-l tulbure. Dacă, însă, lucrurile merg prost în politică, și Guvernul Dăncilă nu cade de la sine, epoca lucrului bine făcut mai are de huzurit un singur an. Iohannis se confruntă, așadar, cu plictisitoarea și obositoarea perspectivă de a face, totuși, ceva, din cînd în cînd, pentru a-și lichida dușmanii.

O fi înțeles el sau i-o fi explicat altcineva că, dacă Guvernul Dăncilă apucă 1 ianuarie 2019 la putere, acolo va rămîne tot anul electoral 2019. Asta fiindcă, odată preluată președinția Consiliului Uniunii Europene, șase luni nu mai poți înlătura acest guvern fără să-i înfurii pe europeni. Apoi, după șase luni, urmează alte șase luni în care acest guvern trebuie să rămînă ca să predea ștafeta următorului guvern, adică Finlandei, cu toate capitolele la zi. Ce înseamnă asta pentru anul electoral 2019? Păi, în primul rînd, garanția că PSD își poate alimenta cu resurse primarii, cei care reprezintă principalul motor al votului. Apoi, PSD poate controla, prin Ministerul de Interne, desfășurarea alegerilor. Rețeaua MAI e mai acoperitoare, prin Poliție și Jandarmerie, prin DIPI, DOS și DGA, decît rețeaua de tradiție a președinților: SPP, SRI și STS. În fine, cu guvernul în funcțiune, PSD poate decide cum se modifică, se finanțează și se numără votul.

Iohannis are nevoie urgentă, așadar, de un eveniment de la care să poată porni răsturnarea guvernului. Dacă europarlamentarele au un efect postelectoral neglijabil, campania pentru președinție decide nu numai cine va huzuri la Cotroceni în următorii cinci ani, ci și cine va face rost de dosare penale, cine va trebui să dea banii de chirie înapoi și cine va trebui, poate, să răspundă pentru colaborare cu statul subteran și pentru deservicii aduse României. Iar pentru ca așa ceva să nu se întîmple, vedem că Iohannis primește și ajutor din afara țării, din partea prietenilor săi germani. Ajutor despre care SIE ar trebui să ne spună dacă a fost sau nu cerut.