Cercetător la Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“. E printre noi. Țineți pasul? Specialistă în: Particle Physics, High Energy Physics, Quantum Field Theory. A tradus Peisajul cosmic, Particula lui Dumnezeu și, preferata mea, Cartea Infinitului.
Reporter: Ce-ar fi viața fără știință?
Irinel Caprini: E o întrebare care s-ar putea pune și pentru alte preocupări ale omului: de pildă, ce-ar fi viața fără muzică? Răspunsul e probabil asemănător: pentru o minoritate, știința e o meserie, un mod de a trăi, asumat fie din pasiune, fie din faptul că oferă un loc de muncă decent. În general, pentru societatea modernă, care beneficiază din plin de rezultatele formidabile ale științei, viața ar fi mult mai grea și mai neinteresantă fără știință.
Rep.: Unde nu a reușit știința să ajungă, să explice?
I.C.: Evident, există încă multe lucruri pe care știința nu le poate explica. Am să mă refer la domeniul meu, fizica particulelor subatomice. Prin cercetări teoretice și experimentale desfășurate timp de cîteva decenii, s-a ajuns la o schemă coerentă, elegantă matematic, a constituenților fundamentali ai materiei și a interacțiilor dintre aceștia (cu excepția forței gravitaționale), cunoscută sub numele de “Modelul Standard”. Acest model a primit confirmarea decisivă prin descoperirea la CERN, acum trei ani, a mult discutatei particule Higgs. Dar acest model nu poate spune de ce există o atît de mare asimetrie între materie și antimaterie în Univers, sau în ce constă așa-numita “materie întunecată” din spațiul cosmic. Toată lumea e de acord că trebuie să existe o teorie mai generală, cum e “supersimetria”, care să prezică mai multe particule decît cele cunoscute. Dar, pînă acum, nici o particulă nouă nu a fost descoperită. Poate că masele acestor particule sînt mult mai mari și, așa cum rezultă din relația lui Einstein dintre masă și energie, e nevoie de acceleratoare mai puternice pentru a le produce. S-ar putea însă și ca enigma să fie rezolvată printr-o idee teoretică ingenioasă, așa cum s-a mai întîmplat în trecut. Aceasta e acum limita domeniului.
Rep.: De ce vă este frică studiind fizica și matematica, domenii atît de sigure?
I.C.: Le-aș numi mai degrabă domenii “exacte”. E un lucru cu adevărat extraordinar, care nu trebuie să înceteze a ne uimi, faptul că legile fizice ale naturii se exprimă în formă matematică, prin relații exacte. Cu cît teoria e mai fundamentală, cu atît matematica e mai sofisticată și mai dificilă. Evident, există posibilitatea unor erori: greșeli de calcul, ipoteze care se dovedesc neviabile, aproximații nejustificate… Orice teoretician știe că va fi dezamăgit dacă rezultatul său teoretic nu va fi în acord cu experiența. Dar nu cred că se poate vorbi chiar de frică, pentru că uneori și dintr-un rezultat greșit se pot obține concluzii utile…
76 de vizualizări
