Un frison a săgetat baronimea de vîrsta a treia din PSD. Prinderea lui Dumitru Buzatu cu valiza în portbagaj a picat ca un diagnostic de boală incurabilă. Toți s-au simțit dintr-odată bătrîni și vulnerabili, depășiți de viață și tehnologie, incapabili să se lepede de cash, prea obișnuiți cu sacoșa, neputincioși în fața lăcomiei și a complexității transferului bancar. Arestarea lui Buzatu înseamnă prăbușirea unui vis comod, a unui paradis terestru amenajat cu trudă de-a lungul deceniilor în județele captive. Într-un fel, baronii bătrîni din PSD văd în acest flagrant amurgul unei vieți pe veresie, clădită pe impostură și hrănită din sudoarea săracilor.
Dumitru Buzatu a intrat în politică în 1992, ca deputat FDSN, și a ieșit de-abia săptămîna trecută, cînd a fost prins cu 1,25 milioane de lei în portbagaj. Treizeci de ani a supt la sînul PSD, unde și-a alăptat și nevasta – multiplă parlamentară și europarlamentară –, și fiul – secretar de stat la Secretariatul Guvernului. Meritul principal al tînărului Tudor Buzatu îl reprezintă cele 23 de terenuri intravilane, o parte din averea imobiliară a unei familii care a lucrat numai la stat. Asta în timp ce județul Vaslui are 500.000 de locuitori, 40.000 de angajați, 10.000 de asistați social și 10.000 de șomeri.
Vasluiul e, așadar, polul nord al sărăciei românești, în luptă strînsă cu Botoșani, Teleorman, Bangladesh, Sri Lanka și Nepal. Poate că dacă ar fi cunoscut și o altă conducere politică, județul ar fi avut ocazia să evolueze. Dar Dumitru Buzatu nu i-a lăsat nici o speranță: l-a călărit pe deșelate și a cîștigat toate cursele sărăciei naționale din ’92 încoace.
De fapt, sărăcia a fost cel mai bun produs politic al Vasluiului. A fost capodopera electorală a clanului Buzatu, căci sărăcia și numai ea i-a adus PSD-ului victorii în serie la Vaslui. Sărăcia a fost bună pentru PSD, Buzatu a fost bun pentru sărăcie, deci Buzatu a fost bun pentru PSD.
În ultimii zece ani, pe măsură ce nivelul de educație a început să scadă în rîndul conducerii PSD, vocea lui Dumitru Buzatu a devenit tot mai puternică în CEx-urile de la București. Căci oricît de comunistă ar fi fost, facultatea lui de Filozofie-Istorie, absolvită la 30 de ani, în 1990, avea un avans important de dificultate față de diplomele colegilor săi, primite prin poștă de la facultăți private, cele mai multe neacreditate. Așa că Buzatu a început să-și permită să le vorbească de sus, să pună condiții, să amenințe și să o facă pe nebunul, folosind fraze marxiste care trezeau în pesediști un respect bazat pe frica de citit. Cu acest stil demostenian și-a menținut nevasta pe listele parlamentare, și-a înfipt fiul în Guvern, i-a făcut pe președinții și vicepreședinții partidului să-i ciugulească din palmă și să-i lase, pe viață, Vasluiul.
O vreme, baronii bătrîni ai PSD vor sta cuminți, cu dinții clănțănindu-le de frică, lăsînd gențile cu bani neatinse. Necazul lui Buzatu e un avertisment care îndemnă la prudență și la conturi offshore. Dar, într-o lună-două, obișnuința va învinge. Campania electorală se apropie și gențile vor începe iar să circule. Pentru că, așa cum zice un vechi proverb pesedist, „Mie nu mi se întîmplă niciodată“.
Era omul inebunit dupa Eminescu!
Și restul de 300 000 sunt femei,copii, bătrâni și alte naționalități?