IULIAN CIOCAN: „Situaţia refugiaţilor ucraineni din 2022 seamănă cu cea a refugiaţilor basarabeni din 1940“

E universitar la Chișinău, romancier și corespondent al Radio Europa Liberă. În 2015, Iulian Ciocan a publicat romanul Iar dimineața vor veni rușii, care atunci era o distopie. Speră să rămînă tot distopie și cînd se va sfîrși războiul.

Cristian Teodorescu: Războiul lui Putin e la o zvîrlitură de băț și de voi, și de noi, cu deosebirea că voi aveți și un război (civil și nu prea) înghețat între granițe. Cum se vede acum Odessa dinspre Chișinău?

Iulian Ciocan: Mai e o deosebire importantă pe care n-ar trebui s-o uităm: România e membră a NATO, pe cînd Republica Moldova se complace într-o neutralitate ciudată, avînd ani de zile militari ruşi în regiunea transnistreană. Şi-apoi România nu a fost republică sovietică. Dinspre Chişinău, Odessa e văzută acum ca o pavăză, ca un bastion al libertăţii şi al speranţei. E de domeniul evidenţei că destinul Republicii Moldova depinde foarte mult de soarta Odessei. Dacă armata lui Putin va cuceri Odessa, ar putea să facă imediat joncţiunea cu trupele transnistrene ale lui Krasnoselski, iar România şi Republica Moldova se vor învecina cu Federaţia Rusă. Nu e un scenariu foarte plăcut…

C.T.: Bunicii voștri își amintesc de refugierea în România din 1940 cînd dau cu ochii de refugiații din Ucraina?

I.C.: Oricît de paradoxal ar părea, situaţia refugiaţilor ucraineni din 2022 seamănă cu cea a refugiaţilor basarabeni din 1940. În ambele cazuri e vorba de oameni disperaţi care fug din calea tancurilor rușilor. Îmi spunea odată un bătrîn dintr-un sat uitat că tragediile din anii ’40 ar putea să se repete. Mi s-a părut o exagerare, cu toate că sînt autorul unei distopii – Iar dimineaţa vor veni ruşii (Polirom, 2015) – în care Transnistria ocupă Chişinăul. Văd însă, cu stupoare, că distopia mea se transformă în realitate. Apropo, Republica Moldova face faţă cu greu valului de refugiaţi. Sînt acum aproximativ 104.000 de refugiaţi ucraineni în R.M. şi e nevoie de ajutorul altor ţări. Acest ajutor există, dar nu e mulţumitor.

C.T.: La Chișinău funcționează propaganda lui Putin, în afară de ce zice cîrtița aia de Igor Dodon?

I.C.:  La doar cîteva zile de la începutul invaziei ruseşti, în Republica Moldova a fost interzis site-ul sputnik.md, care promova interesele Moscovei. Decizia a fost luată de directorul Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, iar acuzaţia adusă site-ului sus-pomenit era că „promovează informații ce incită la ură și război, în condițiile stării de urgență“. Trebuie spus însă că propaganda lui Putin a avut mereu un spaţiu larg de manevră în R.M. Există aici suficienţi indivizi care se informează din surse pro-Kremlin, suficienţi fani ai lui Putin. Zilele astea un asemenea individ îmi spunea, cu o convingere de granit, că ucrainenii l-au provocat la ceartă pe Putin cel Bun care acum se vede nevoit să reinstaureze ordinea în regiune. Iar un vecin era extrem de supărat din cauză că Guvernul Gavriliţa are mai multă grijă de refugiaţii ucraineni decît de cetăţenii moldoveni… Colac peste pupăză, şi Ambasada Rusiei din Chişinău a postat deunăzi, pe pagina ei de Facebook, un mesaj bizar: „Solicităm cetățenilor ruși aflați în R. Moldova să contacteze misiunea diplomatică în cazul în care sînt discriminați pe motive naționale, lingvistice și religioase“. Nu-i vorbă, poţi să găseşti, la rigoare, o situaţie în care un cetăţean rus se simte oarecum discriminat în R.M., dar o fi Republica Moldova fieful discriminării ruşilor? Să fim serioşi! Şi de ce un asemenea mesaj e lansat acum, cînd armata rusă se apropie de Odessa?

C.T.: Transnistria, care oricum face tot ce are chef în Republica Moldova, vrea independență. Ce părere au cei de dincoace de Nistru despre asta?

I.C.: Păi, Transnistria vrea independenţă din îndepărtatul an 1991, dar amănuntul curios e acela că nici măcar Rusia, care o întreţine de trei decenii, nu-i recunoaşte independenţa. În fond, Rusia nici nu prea avea nevoie de această recunoaştere. Situaţia din regiune îi convenea de minune. Transnistria a fost şi este la cheremul Kremlinului, iar soluţionarea conflictului în formatul 5 plus 2 e un soi de poveste fără sfîrşit. APCE abia în ceasul al doisprezecelea a realizat că regiunea transnistreană e „un teritoriu ocupat de Rusia“. Şi-apoi, avem suficiente motive să presupunem că Rusia nu se mulţumeşte doar cu Transnistria. De aceea, recunoaşterea independenţei Tiraspolului era lăsată pesemne pentru un moment prielnic. Să sperăm că momentul acesta încă nu a sosit. Părerile celor de dincoace de Nistu sînt diferite. Conducătorii moldoveni nu au recunoscut niciodată independenţa Transnistriei, dar nici nu au putut să facă ceva notabil pentru a o readuce în cîmpul constituţional al Republicii Moldova. Transnistria e o mare problemă, o uriaşă povară pentru R.M. De aceea, unii consideră că ar trebui să ne debarasăm de ea. Ei bine, de cele mai multe ori oamenii care îmbrăţişează această idee nu ştiu cum s-o pună în practică. De pildă, cum să nu mai cumperi energie electrică de la Centrala din Cuciurgan?

C.T.: Crezi că Putin o să folosească Transnistria ca pretext pentru invadarea Basarabiei – mă rog, a Republicii Moldova?

I.C.: În romanul meu, regiunea transnistreană invadează pe neaşteptate Republica Moldova, iar în Chişinău intră armata rusă. Personajul principal, un profesor de latină, încearcă să se refugieze în România, dar nu reuşeşte din cauza paşaportului expirat. Întors la Chişinău, găseşte aeroportul sub asediu şi, sub privirile lui, un MiG rusesc doboară un avion burduşit cu politicieni moldoveni care încercau să se salveze, iar de aici ajunge în arest… Să revenim însă la realitate. Toată lumea vede ce face acum Putin în Ucraina. Ştim bine cum a fost anexată Crimeea în 2014. E normal deci să fim îngrijoraţi. La concertul organizat de Putin pe stadionul Lujniki din Moscova au răsunat mesaje războinice, iar un cîntăreţ, Gazmanov, a interpretat o melodie ce conţinea următoarele cuvinte: „Ucraina şi Crimeea, Belarus şi Moldova, asta e ţara mea!“. Da, e vorba doar de un cîntec. Dar să nu uităm că anume Putin a declarat că prăbuşirea Uniunii Sovietice a fost o uriaşă catastrofă geopolitică. Am citit recent un interviu acordat Europei Libere de fostul ministru de Externe al României, Cristian Diaconescu. Acesta spune: „România trebuie să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru Republica Moldova“. Dar ce poate să facă România dacă Putin va invada Republica Moldova?

C.T.: Mulți din toată lumea cred că Putin, cu strategia asta apucătoare, o să piardă în cele din urmă. Dar pînă atunci?

I.C.: Ar fi bine să piardă. Putin seamănă tot mai mult cu cei mai odioşi dictatori. E foarte important ca unitatea Occidentului în faţa agresiunii Rusiei să nu dispară. Putin a profitat din plin de pe urma credulităţii unor lideri politici, a ştiut să-i facă pe mulţi dependenţi de gazele naturale ruseşti. De fapt, unii înţeleg abia acum că libertatea e mai importantă decît gazele naturale. Pînă atunci Putin va provoca alte suferinţe pe teritoriul Ucrainei. Să sperăm că Ucraina va rezista. Trebuie să reziste.