Cînd Chantal, o tînără newyorkeză de familie bună, dispare de acasă, lăsînd în urmă o bluză însîngerată într-un parc, niște părinți disperați și mai multe semne de întrebare, Dory, fosta colegă de facultate care o vede întîmplător, fugind dintr-un restaurant, în timp ce flyer-ele îi anunță dispariția prin tot cartierul, își descoperă nebănuite talente de detectiv și, considerînd-o ca pe o adevărată misiune personală, începe o investigație asiduă a cazului, în care îi tîrăște vrînd-nevrînd și pe prietenii săi cei mai apropiați.
Din punctul ăsta pleacă acțiunea primului sezon de Search Party, zece episoade a cîte 20 de minute de thriller lejer, în care scenariul – cronica aventurilor unor puști fițoși de 20 de ani care, dintr-o curiozitate morbidă, cu o imaginație debordantă, dezvoltă un complex de împrejurări ordinare într-o teorie a conspirației extraordinară – nu se ia prea mult în serios. Misterul este construit treptat, prin întîmplări aparent ciudate împachetate între faze mondene de un comic ridicol, ca să fie dezvăluit brusc, într-un final banal de revelator.
Amuzant prin natura personajelor și ușor întunecat în momentele (puține) de tensiune, Search Party e despre o generație de hipsteri egoistă și superficială, care vorbește întruna fără să asculte, surprinsă să descopere, cu nasul în smartphone, o realitate distorsionată. Și despre nevoia de spectaculos într-o viață anostă, din care îți lipsește curajul să ieși: de fapt, Dory, pistruiata timidă, vulnerabilă, cu probleme de încredere în propria persoană, job de circumstanță, iubit mototol și prieteni narcisiști, nu o caută pe Chantal, se caută pe sine, transformînd toată povestea asta într-o versiune neanimată de Finding Dory.
Search Party, 2016- , comedie neagră despre confuzia în care trăiește „generația millennium”, creat de Sarah-Violet Bliss, Charles Rogers și Michael Showalter, difuzat de TBS.
