Se prea poate ca Simion – copilul politic rudimentar al acestor vremuri – să fie cel mai aplicat electoral în acest moment. E foarte probabil ca nici acum, noi, „civilizații patriei“, să nu înțelegem resorturile fricilor populare. Plata în numerar este în același o spaimă reală, o conspirație, un adevăr și o temă electorală. E parte din acel set de teme care fac ca un partid ca AUR să crească în spatele costinei de plăți către presă din partea PSD și PNL. Mă întreabă rude mai în vârstă cum să procedeze cu banii pe care – în ani de zile – i-au adunat la saltea, înfricoșate la gândul că îi vor pierde. E o teamă reală care nu poate fi expediată cu un zâmbet sau cu cine știe ce argumente. Cu atât mai mult cu cât argumentele au funcționat fix deloc și în alte cazuri. Într-o lume în care autoritatea nu mai este crezută, e extrem de dificil să oprești conspirațiile să crească de la o zi la alta.
Se prea poate ca Simion – pe cât de aerian raportat la o lume normală – să fie cel mai ancorat în aluviunile istoriei recente.
Nu prea vad unde e conspiratia pe subiectul asta. De ce as vrea sa le dau vreodata dreptul unora sa decida sau sa monitorizeze la virgula ce fac eu cu banii mei? De ce sa devin cu forta clientul unei banci? De ce sa fiu pus in postura de a putea fi oricand oprit sa tranzactionez de catre niste entitati private, complet intangibile pentru mine, care poate se trezesc maine suparate ca am zis sau facut nu stiu ce lucru incorect politic, ca n-am votat cum vor ele, etc?
Pe acelasi principiu, hai sa interzicem gatitul si ustensilele de bucatarie. Vrei sa mananci? Te duci la restaurant si te servesc acolo. Ba chiar te si trecem intr-o evidenta, sa stim cat ai consumat si cat ai risipit, ca sa fim eco friendly si sa ne asiguram si ca mananci sanatos. Ah, si daca ne superi cu ceva, te dam afara de la munca si-ti blocam accesul la restaurant. „Make your own payment processor/restaurant, bigot”.