Sînt o cinică. În loc să mă bucur că s-a-ntors Şăfu’ la Cotroceni, am început să-mi imaginez tot felul de aberaţii pe care le-aş fi făcut, ca inamovibilă, cu Crinuţ, dac-ar fi rămas… Pe Şăfu’ îl ştiu aşa cum îmi ştiu poşeta înainte de salariu, nu-mi mai poate oferi surprize: ştiu ce şosete supraelastice poartă la ce pantofi „Bally“, ştiu indispensabilii lui tetravalenţi, ştiu cum sforăie ca un mineralier în Dardanele, ştiu cîte (două) cuburi de gheaţă îşi pune la o sondă de Chivas, ştiu la ce pagină a ajuns cu Levantul, ştiu ce gîndeşte în secret despre Angela Merkel, ştiu tot. Pe cînd Crinuţ rămîne pentru mine o necunoscută: s-a ferit de privirile mele expresive ca de Barroso; doarme iepureşte, poţi da cu tunu’, în vizuina adîncă a gîndirii lui n-aude nimic; la ce limbi cunoaşte, i-aş fi predat cursul intensiv de engleză, cu „Oh, my God!!!“; i-aş fi arătat cum se cîştigă perfect acoperit un referendum pe modelul EBA de la europarlamentare, nu pe modelul Dragnea; i-aş fi arătat de la serviciile noastre secrete nişte înregistrări video-erotice cu el pe care nu se vede mare lucru, da’ orişicît. Şi cîte şi mai cîte! Dar n-a fost să fie…
Poate cu Oprescu…
► Văru-meu Costel de la SPP care, cum am mai amintit aici, e pasionat de cosmos, de extincţie, de asteroizi, mi-a spus că savanţii au descoperit lîngă Proxima Centauri o nouă gaură neagră în care, dacă intri, te poţi întoarce în timp. „Şi tu unde te-ai întoarce dacă ai putea?“ – l-am întrebat. „Să moară mama, mă, Nutzi – a zis el –, dacă nu m-aş întoarce la ultima ciordeală, cu romanii, de la Sarmizegetusa. Da’ m-aş întoarce cu o mitralieră fiindcă eu, mînca-ţi-aş, nu mă simt deloc latin!“
(va urma)
