Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Jurnal de Cotroceni

Zoom Jurnal de Cotroceni

 ► Nu pofta de aur (fiindcă dînsului nu i-au plăcut niciodată podoabele, ci textilele şi recipientele plate) îl face pe Şăfu’ să susţină exploatarea de la Roşia Montană, ci un fapt pe care îl devoalez – sau, ca să fiu în ton cu exploatarea, îl decopertez – aici, fiindcă oricum jurnalul ăsta nu-mi va fi citit decît în viitor. De­spre ce e vorba? Cînd s-au făcut primele cercetări, Gold Corporation a montat o sondă detectoare de metale preţioase cu cap vidia şi cameră video minusculă. 

Pe la 500 de metri adîncime, dincolo de aurul aferent, peste ce credeţi c-a dat sonda? În linie dreaptă, Roşia Montană nu e departe de Sarmizegetusa. Ei bine, capul sondei a dat peste o plăcuţă de ceramică pe care se putea citi clar inscripţia – mi se face pielea de găină cînd mă gîndesc! – „TRAIANUS PER SCORILO“. Adică „Traian, fiul lui Scorilo“. Doamne Dumnezeule! Ce-nseamnă asta? Logic, înseamnă că dacă şi Traian era fiul lui Scorilo, Decebal şi Traian erau fraţi! Cu mult înaintea Bibliei, dacă stăm să ne gîndim ce s-a întîmplat, legenda lui Cain şi Abel pare o carte de copii scrisă de Nina Cassian (Ninigru şi Aligra, parcă), iar războaiele daco-romane capătă un cu totul alt înţeles. Dacă descoperirea se confirmă, Şăfu’ va intra în istorie, din care oricum nu se ştie cum va ieşi.

 ► De cîte ori recitesc poezia „Înger“ scrisă de perversu’ ăla de Emil Brumaru, care vedea sexu’ femeii pînă şi-ntr-un ibric, mă gîndesc la Şăfu’ şi-mi dau lacrimile. Fiindcă, da, ca-n poezie, Şăfu’ nu prea le vede şi aude, însă are-un simţ al mirosului ceva de speriat. L-a mirosit pe Victor Ponta de pe vremea cînd ăsta mirosea din profil a Titulescu, poate detecta un pahar de „J & B“ de la 100 de metri, cu an de îmbuteliere cu tot etc., etc. Dar mai bine să dau finalul poeziei. Doamne, ce bine i se potriveşte! „Cine-l iubea în încăperea crudă / Necoaptă pentru marea întîlnire? / Vibra-ntre lucruri tandru şi subţire / Fără să vadă, fără să audă… / Cu nara doar simţea cum lîngă dînsul / Un crin durerea pură-şi destrăma / Şi i-ar fi plîns alături. Însă plînsul / De ochi avea nevoie. Nu-i avea…“

 

(va urma) 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • În căutarea țăranului pierdut

    18 februarie 2020

    Prin anii ’90, șoseaua dintre Craiova si Calafat purta la gît în plină iarnă salbe de potîrnichi și de prepelițe, care spre a nu fi detectate pe cîmpul înzăpezit de […]

  • Instinct primar

    18 februarie 2020

    Partidele bătrîne se închină la chipul cioplit al primarului. Și PSD, și PNL se prosternează la picioarele acestei divinități păgîne. Au primari mulți pe care vor să-i păstreze fiindcă fără […]

  • Cine suntem, ce mai vrem

    18 februarie 2020

    „Să se știe cine suntem și ce vrem“, spunea Ion Iliescu în decembrie 1989 despre necesitatea unei comunicări cu ambasada Uniunii Sovietice. Desigur, sovieticii știau destul de bine și cine […]

  • Ludovic autorăstignit a doua oară

    11 februarie 2020

    După ce a fost bătut la școală de niște derbedei, elevul conștiincios Ludovic Orban, sfătuit de domnul diriginte, a decis să-și dea singur palme în fața clasei dacă împricinații refuză […]

  • Războaiele care ne-au prostit

    11 februarie 2020

    Cînd vine vorba despre înapoierea României, două tabere duc greul bătăliei. Una susține că sîntem ținuți pe loc de corupție. Cealaltă e de părere că sîntem victima conspirației internaționale. În […]