Jurnalul de grevă al lui Klaus Iohannis

25 mai

Le-am transmis profesorilor un mesaj disperat: Opriți greva! Vreau să cobor.

Nu, serios, nu am de gând să particip la greva lor. Nu mi se pare normal ca un profesor să sacrifice educația elevilor pentru interesele lui personale, atunci când interesele personale sunt atât de mici, precum o mărire neglijabilă a unui salariu oricum mic. Înțeleg să sacrifici educația elevilor pentru scopuri mai înalte, precum pensiile speciale. Sau mărirea bugetului de apărare. Sau o excursie în jurul lumii cu un avion de lux. Uite, pentru așa ceva sacrifici educația elevilor cu dragă inimă. Dar pentru o mărire meschină de salariu… Râd și curcile de noi. Și mai avem pretenții că suntem o țară europeană.

26 mai

Se spune că, în viitor, profesorii vor fi înlocuiți de roboți. Ei bine, dragi futurologi, am o veste pentru voi: s-a întâmplat asta deja. Iar apoi roboții au fost înlocuiți și ei de oameni, atunci când roboții au plecat din învățământ ca să conducă țara, după ce au câștigat alegerile prezidențiale împotriva lui Victor Ponta.

27 mai

Am convenit cu Ciucă să nu-și depună mandatul atât timp cât nu se termină greva profesorilor. Acum chiar o să fie motivat omul să rezolve problema, știind ce-l așteaptă: șomajul.

28 mai

Dacă eu eram acum profesor, sunt sigur că nu intram în grevă. Nu pentru că n-aș fi vrut, ci pentru că nu m-ar fi anunțat nimeni. Nu se numără printre hobby-urile mele să vorbesc cu colegii în cancelarie despre ce se mai întâmplă. Pun pariu că mi-ar fi spus până la urmă elevii că e grevă, iar eu nu i-aș fi crezut, pentru că mi s-ar fi părut o metodă jalnică a lor ca să scape de ore.