7 octombrie
Cică s-a prăbușit podul de peste strâmtoarea Kerci, dar nu e o așa de mare tragedie. Pot oricând să organizez un referendum prin care să se decidă că podul a fost reconstruit și că e iar utilizabil.
Lumea spune că mă gândesc să folosesc armament nuclear tactic în Ucraina. Fals. M-am gândit deja și am decis că da, o să-l folosesc.
Mi-am amintit de podul din Crimeea. Oare chiar avem nevoie de el? Aș zice să-l lăsăm așa, dărâmat. N-am chef să-l reparăm doar ca să-l dinamităm iar, când ocupă ucrainenii Crimeea și amenință că trec pe el spre Rusia.
Da, dragă Jurnalski, am împlinit 70 de ani. Mulțumesc pentru urări! Am ajuns la acea vârstă a înțelepciunii când nu te mai influențează nimeni din jurul tău, când nu-ți mai pasă ce crede unul sau altul. De parcă ce treabă au ei dacă dau cu bomba nucleară și distrug planeta… E bomba mea, fac ce vreau cu ea. Cred că-s doar invidioși, că n-au și ei armament nuclear pe care să-l folosească pentru a ascunde urmele unei înfrângeri militare convenționale.
La 70 de ani, nu-mi mai pasă ce spune presa. Care presă nici n-ar mai trebui să scrie despre viața mea privată, despre ce fac în buncărul meu din Siberia, unde mă duc ca să fiu la adăpost în caz de război nuclear.
La vârsta mea, îmi pasă doar de cei care-s de-o seamă cu mine: Petru cel Mare, Napoleon, Caesar, Stalin. Mereu, când am o problemă, mă gândesc: ce-ar face Stalin în locul meu? Și atunci nu mai am o problemă. Atunci au o problemă doar rudele celui care-mi crease mie problema, pentru că acum trebuie să-l îngroape și ia cadavrul de unde nu-i! Cadavrul ăla e bine ascuns pe fundul Oceanului Arctic, unde rivalul meu s-a aruncat singur, de la etajul șase al unui spital.
