10 iulie
Anul ăsta am hotărât să mă duc și eu în Grecia. Nu, nu vreau să fac baie în apa cristalină a Mediteranei, că n-am înnebunit. Nu vreau nici să mănânc pește și caracatiță într-o tavernă prietenoasă. Nu-s de mine chestiile astea, eu am demnitatea mea, nu cedez în fața plăcerilor vieții. Mă duc în Grecia ca să vizitez ruinele. Mai exact, nervii ruinați ai românilor care stau în căldură cu orele la graniță, așteptând să li se facă testul de coronavirus. Sper să am noroc și să-i găsesc și pe unii cărora nu le merge aerul condiționat la mașină.
12 iulie
Nu e chiar așa de rău în Grecia. Am vorbit cu proprietarul unei taverne să punem Tarkovski fără subtitrări la videoproiector, pe o terasă plină de români, și am râs zgomotos la fiecare replică, să creadă lumea că e o comedie spumoasă pe care doar ei n-o înțeleg. Atunci când a căzut calul de pe acoperiș fix într-o țepușă, iar eu am hohotit, ca de obicei, toată lumea s-a uitat la mine ca la un ciudat. A trebuit să le explic că e o glumă super-subtilă și super-bună, pe care nu oricine o înțelege. Nici măcar nu mințeam. A fost singura scenă la care am râs pe bune. Mă rog, ideea e că acel cal a căzut după ce a alunecat pe o coajă de banană.
13 iulie
Un proprietar de tavernă spune că m-a recunoscut de la televizor. Tot ce e posibil, i-am răspuns, mirat că și prin Grecia se uită lumea la Digi24. M-a întrebat apoi ce mai fac ștrumfii și de ce-i tot asupresc, pentru că par niște personaje simpatice.
14 iulie
Lovitură de teatru: am fost depistat pozitiv. Azi-dimineață, când am primit vestea, nu mi-a venit să cred că mi se întâmplă chiar mie. Noroc că m-am dus la spital și am înțeles unde era problema. Se pare că totul a fost o încurcătură. Proba care fusese depistată pozitiv cu SARS-CoV-2 nu era de la mine, ci dintr-una dintre fiolele cu sângele dușmanilor mei pe care le port la gât, agățate de lănțic. Of! Trebuia să-l las în pace astă-iarnă pe bietul Tom Hanks, când s-a băgat în fața mea la coadă la McDonald’s.
2.394 de vizualizări
