Jurnalul de vacanță al regelui Charles al III-lea

4 iunie

Dragă jurnalule, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mi se pare mai clar. Da, veceul trebuie scos din casă și mutat în fundul curții, acolo unde poți scoate zgomote jenante fără să te-audă nimeni în afară de câinele legat cu lanțul în apropiere. Iar câinelui oricum nu-i pasă, pentru că are el alte griji. Ca, de exemplu, cum să scape din lanț.

Oare cum de nu le-a venit și altor popoare ideea să mute veceul în fundul curții, într-o cochetă cabină de lemn ai cărei pereți să fie împodobiți cu pagini colorate de tabloid? Cum de numai românii s-au gândit? Am fost la nemți, la francezi, la norvegieni și la multe alte popoare din Europa, dar toți își făceau nevoile în casă, ca sălbaticii. Of, și e așa de ușor să ridici o gheretă în curte, la care să te duci noaptea înarmat cu în băț, ca să te aperi de câinele care tocmai a scăpat din lanț!

5 iunie

Îmi place aici, în România. Peisajele sunt pe gustul meu, natura e neprihănită. Dacă n-ar fi mâncarea mai scumpă decât la Londra, m-aș muta aici de tot.

6 iunie

Nu-mi vine să cred ce ușor i-am păcălit pe români. Au pus botul imediat când le-am zis că mă trag din Vlad Țepeș. Oare să duc mai departe această farsă în interes personal? Mă gândesc că aș putea să pretind că-s neam și cu un pensionar din Drumul Taberei, ca să bag spaima în moștenitori. Să se trezească copiii moșului că au de împărțit apartamentul semidecomandat cu trei camere într-un bloc din 1965 cu ditamai regele Angliei. Care, la ce avocați își permite, poate să le ia imediat cotă parte din apartament.

7 iunie

Am discutat mult despre viitorul meu în România. Oare sunt șanse să devin și aici rege? Nu e clar, s-ar putea să fie niște probleme cu Constituția, care nu prevede monarhia ca formă de guvernământ. Totuși, la câte case am aici, cică aș putea ușor să ajung președinte.