Jurnalule, nu înțeleg de ce lumea spune că deportările mele făcute fără decizii judecătorești și fără urmă de judecată, în general, miros a măsuri totalitare. Nu e adevărat, jurnalule, și pot s-o dovedesc: întîi, pentru că Auschwitz era un lagăr în Polonia, nu o pîrnaie infamă în El Salvador, al doilea, pentru că eu n-am deportat evrei, ci niște latino-americani și, al treilea, din lagărele naziste s-au mai întors oameni, dar eu voi face tot posibilul să nu se mai întoarcă nici un deportat.
Jurnalule, să fie clar: deși legea și hotărîrea judecătorească au decis că bărbatul ăla deportat ilegal în lagăr… în penitenciarul foarte OK din El Salvador trebuie urgent adus înapoi, administrația mea nu este obligată cu nimic să facă asta. Și nici nu poate face asta. Dacă fraierul ăla ar fi fost un pește notoriu ca frații Tate mai înțelegeam să repatriez valorile, dar ce nevoie am să irosesc resurse pentru unul incapabil să transforme fetele în ceva profitabil?
Jurnalule, l-am lăsat paf pe Xi Jinping cu tactica mea de negociere. Fii atent, poate înveți ceva: mai întîi l-am amenințat cu tarife imense, apoi, cînd – din disperare, desigur – a făcut și el același lucru, am mărit iar tarifele, să vadă că eu le am mai mari ca el. Și apoi am așteptat să mă sune el primul. Ba chiar l-am amenințat s-o facă. Am insistat, pentru că el are nevoie să facă primul pas. Și dacă nici așa nu pricepe, voi trece la măsuri radicale și mă voi milogi de el. De fapt, de aia am și renunțat subit la tarife pentru telefoane și electronice, să aibă omul cu ce să sune.
Jurnalule, nu înțeleg de ce americanii furioși mă acuză de manipularea pieței bursiere. Doar pentru că am impus / anulat / iar impus și, probabil, iar am anulat tarifele, asta nu înseamnă că apropiații mei trebuiau să profite cu nesimțire de fluctuațiile astea generate de deciziile mele aparent haotice. Normal că au profitat cu nesimțire, dar nu e corect să spui că trebuiau. Corect e trebuia. Deci americanii n-au dreptate.
1.117 vizualizări
