2 august
Dragă jurnalule, iată-mă! Sunt prim-ministru. Îți vine să crezi? Mie nu. Parcă ieri vindeam covrigi și melcișori cu nucă la patiseria mea din Buzău. Ca să vezi cum e viața. Dacă m-aș întoarce acum în timp, ca-n reclama aia la vopsea, și i-aș spune lui Marcel de acum douăzeci de ani că vom ajunge aici, sunt sigur că ar fi foarte uimit. Ar zice ceva de genul: „Uau, nu mă așteptam la una ca asta. Eu am crezut că ai venit să mă feliciți că am folosit vopseaua aia. Apropo, ajută-mă să închid balconul ăsta! Cândva, o să-l trec în CV“.
3 august
Nu-nțeleg de ce sunt supărați românii pe noile măsuri fiscale. Banii adunați din impozite tot pentru ei sunt, nu-i bag eu în buzunar. Ar fi absurd. N-am buzunare atât de mari. S-a văzut atunci, cu hârtiile alea care-mi ieșeau din buzunarul de la piept.
4 august
Uneori, simt nevoia să evadez din orașul ăsta nebun, să merg undeva departe de civilizație, în sălbăticie, la mine, la Buzău, unde am o patiserie în centrul orașului.
Și e momentul potrivit ca să fac asta. Acum, vara, ar trebui să-mi iau și eu o vacanță. Să-mi așez scăunelul pe malul unui lac de munte și să pescuiesc, dar nu la viermuși sau mămăligă, așa cum fac pescarii amatori. Nu, eu vreau să-i momesc pe pești cu niște taxe scăzute și promisiuni de eliminare a pensiilor speciale. Evident, când vor mușca, vor descoperi că e vorba de cu totul altceva.
5 august
Mi se pare bună ideea asta, să scad prețurile la alimente în supermarket-uri. Un patron de magazin m-a întrebat cum s-ar face asta. I-am zis: e simplu. De exemplu, dacă un produs costă 10 lei, puneți pe etichetă un preț mai mic, ca de exemplu 8 lei. Oricum, pe-acolo. Patronul de magazin a ridicat din umeri și-a spus că nu e posibil așa ceva. Atunci s-a văzut capacitatea mea de a rezolva orice problemă. Am scos un pix din buzunarul de la piept și i l-am dat, ca să modifice cu pixul prețul de pe etichete dacă altfel nu se poate. „Cu plăcere“, i-am spus.
