Jurnalul lui Petre Daea

28 iulie

Dragă jurnalule, am fost și azi în lanul de porumb. Dar n-am fost degeaba, ca ieri, de data asta m-am dus cu treabă. Mi-am umplut cu pământ gențile, ca să nu mai umblu prin minister cu mâinile goale, ca un om care urăște agricultura. Și dacă tot eram acolo, în porumb, am luat ciocălăul în mână, ca să văd dacă e cald. Era. Cât de cald, n-aș putea să-ți spun, dar era cald, pentru că tocmai făcusem pipi pe el.

29 iulie

O ziaristă mi-a pus o întrebare extrem de bună și de pertinentă, așa cum e normal să-i pui unui agronom care se ocupă de viitorul nutritiv al țării: domnule Daea, mi-a zis, acum câțiva ani, adică ultima oară când ați fost ministru, erați obsedat de oi. Ce s-a întâmplat, cum de nu mai spuneți nimic despre oi? V-ați certat cumva cu ele?

Răspunsul era foarte delicat, așa că am preferat să mă uit la ziaristă cu ochii unui microbist care tocmai l-a văzut pe Maradona și să aștept să țâșnească peste mine sistemul de irigare, ca să scap din situația asta jenantă.

30 iulie

Mi-am cumpărat de la Cărturești o carte care cică-i foarte apreciată: De veghe în lanul de secară. Mai am 20 de pagini din ea și autorul încă nu s-a încumetat pe terenul agronomiei. Sper că se va revanșa pe final, altfel o să-i fac reclamație la Protecția Consumatorului pentru titlu mincinos. N-am mai trăit o asemenea dezamăgire de când am terminat de citit Patul lui Procust fără să fi învățat să asamblez un pat. A fost nevoie de niște instrucțiuni de la IKEA.

31 iulie

Mulți râd de mine că am vorbit despre ciocălău. Chiar nu văd de ce. Nu mi se pare o rușine. E o denumire ca oricare alta. Ar putea foarte bine să fie un brand de bere: Ciuc, Ciucaș, Ciocălău. Iar când îți servește chelnerul un rând de bere la masă, tu să pui mâna pe ciocălău ca să vezi cât e de rece. Am găsit și un slogan pentru această bere: „Ciocălău! Încă una și mi-e rău“.