7 februarie
Dragă Jurnalski, o să-ți spun un secret, dar pe urmă s-ar putea să fiu nevoit să te arunc de la fereastră. Glumesc. Niciodată n-aș scăpa de tine în felul ăsta rudimentar. Oricând ar putea cineva să te culeagă de jos ca să citească ce-am notat pe filele tale. Nu, dacă o să vreau să scap de tine, o să te pun pe foc sau o să rup pagină cu pagină și-o să te arunc în veceu, iar apoi o să trag apa de mai multe ori, ca și cum aș avea de-a face cu un submarin încăpățânat, care nu se lasă mărunțit cu peria de veceu.
Dar să nu divaghez. Ziceam, deci, că vreau să-ți spun un secret. Adevărul e că m-am săturat de acest război. Dacă ar exista vreo cale, i-aș pune capăt imediat și m-aș întoarce la vechile mele preocupări. Dragă Jurnalski, n-am mai călărit un urs de nici nu mai țin minte când. Mă uitam deunăzi la niște desene animate cu ursul Yogi și efectiv mă vedeam punându-i în spinare o șa, ca să străbat în galopul lui ursin pădurile Siberiei, vânând în goană jurnaliști cu arcul.
10 februarie
Cică o rachetă rusească de croazieră a intrat în spațiul aerian românesc. Tot ce e posibil. Sincer, nu știu de ce-mi reproșează mie românii chestia asta. N-am eu treabă pe unde umblă rachetele mele. Răspund de ele doar atât timp cât se află în depozitele armatei ruse. Odată ce-au fost trase, nu știu, nu mai e treaba mea. Sunt rachete majore, unele aflate chiar în pragul pensiei. Răspund singure pentru faptele lor. Dacă acea rachetă a intrat în spațiul aerian românesc, sunt de acord să fie adusă în fața Justiției, ca să explice ce-a avut de gând. Dacă vor românii, le mai trimit una. Nucleară.
11 februarie
Dragă Jurnalski, crezi că aș putea să mă prefac că am uitat de război? În fond, sunt bătrân, am și eu o vârstă. Poate că m-a lovit demența și de-aia nu-mi mai amintesc nimic. Așa o să fac. Atunci când o să mă întrebe iar generalii ce urmează să facem, o să le zic: „Lăsați-mă, sunt un biet bătrân bolnav, vreau să conduc în liniște această țară cu o mână de fier“.
