Dragă jurnalule, mereu e o onoare să te întîlnești cu cel mai puternic om al planetei, deci sper că Donald a apreciat faptul că m-am deplasat tocmai pînă în Finlanda ca să stea de vorbă cu mine. După selfie-ul pe care mi l-a cerut la sfîrșit și autograful pe tîțe, aș zice că a plecat mulțumit.
Înainte de toate, îmi place să cred că a fost o întîlnire utilă pentru ambele părți. De exemplu, eu am aflat că Donald s-a ales cu o roșeață foarte ciudată pe piele după o consfătuire nocturnă pe teme geopolitice cu o cameristă pakistaneză din Londra. La rîndul lui, Donald a fost fost plăcut surprins să afle că n-a existat nici un amestec rus în alegerile din SUA, deci nu trebuie să mă plătească cu nimic. Chiar l-am rugat frumos de mai multe ori să nu mă plătească, dar Donald e un tip foarte insistent. Odată, a trebuit chiar să-i scot banii pe care mi i-a îndesat în buzunarul de la sacou, în fața fotografilor, și să-i spun de la obraz: “Ia-ți, bre, banii înapoi! N-am nevoie de banii tăi!”.
Unul dintre momentele cele mai tensionate ale conferinței noastre de presă a fost cel în care Donald m-a pus să jur pe copilașii mei și pe mormîntul lu’ mama că n-am să mai fac lucruri rele care supără lumea și dup-aia ajung și la el și îl supără. Omul e un diplomat desăvîrșit, m-a prins la colț și n-am avut ce face. Am fost obligat să jur că nu mai fac. Ce nu știe el e că în tot timpul ăsta îmi țineam degetele încrucișate la spate. Îmi pare rău, Donald, dar politica e grea.
O altă negociere dură s-a purtat în jurul celor 12 agenți de influență ruși reținuți de serviciile de informații americane. I-am cerut lui Donald să îi elibereze imediat, dar Donald s-a ținut tare și a spus că nu poate face asta decît cu o singură condiție: dacă pe viitor înlocuim agenții de influență urîți cu agente atrăgătoare, plăcute ochiului. V-am spus că omul joacă dur. N-am avut de ales și a trebuit să ne conformăm.
Dacă există un dezavantaj al acestei întîlniri strategice cu partenerii americani, atunci acela e că Donald crede că sînt prietenul lui. Nu știu ce l-a indus în eroare, am încercat pe cît posibil să evit neplăcerile de genul ăsta, dar pur și simplu nu vrea să renunțe. Aseară a venit la ușa camerei mele de hotel și a început să zgîrie, să-l învăț cum să terorizeze jurnaliști. Îmi pare rău, Donald, dar de-abia ne-am cunoscut, nu pot să te învăț chiar toate secretele meseriei. Dacă ne apucăm amîndoi să încălcăm drepturile omului în același fel, o să se prindă lumea că sîntem vorbiți.
„12 agenți de influență ruși reținuți de serviciile de informații americane.”
Retinuți? Hai să mori tu….