28 martie
Lumea s-a schimbat. O simt în apa care se tulbură la vederea mea. O simt în pămîntul care nu-mi mai stă sub picioare la conducerea partidului. O miros în aerul de izgonire care mă înconjoară.
29 martie
Wow, ce surpriză! Rareș Bogdan a venit să mă viziteze.
–Dragă Gollum, Stăpînul a decis, în înțelepciunea lui cea fără de margini, că nu mai poți rămîne șef.
–Dar de ce? am protestat eu, căzut cu demnitate în genunchi în timp ce încercam zadarnic să găsesc niște păr ca să mi-l smulg din cap.
–Pentru că aici e Pămîntul de Mijloc și tu nu ești un mediocru!
–Dar pot să devin! Voi încerca! Mă voi strădui!
–Slugărnicia ta este o adevărată inspirație pentru noi toți, dar nimeni nu-și poate înșela propria condiție.
30 martie
Am decis, voi merge să-mi pledez cauza în fața Stăpînului, alături de aliații mei tradiționali: Săru’man și Grima Limbă-de-vierme.
30 martie, dar mai pe seară
Porțile Mordorului au rămas ferecate în fața mea. Mai mult, cînd am făcut scandal, goblinii de pază mi-au aruncat în cap cu niște mizerii dezgustătoare. Nu știu ce anume, dar, după miros, sigur erau niște măsuri economice luate de mine. Și niște idei politice personale. Și esență de caracter politic.
M-a consultat un finanțist – nu eu, unul care chiar se pricepe – și mi-a spus că miasma se va simți cîteva generații. Jurnalule, e inuman să fii nevoit să suporți consecințele propriilor fapte! Bine, la cîte am făcut ca să pun mîna pe Prețiosul nu mai am pretenții de umanitate, dar orișicît…
31 martie
Jurnalule, dacă nu pot să-l văd pe Stăpîn pe căile standard, atunci voi încerca prin metode specifice. Voi face apel la talentele mele native. Da, te-ai prins, mă voi tîrî pe sub Poarta Neagră a Mordorului. Și dacă e prea jos? Nici un prag nu e prea jos pentru mine, jurnalule! Pentru că sînt un tip combativ și nu mi-e frică de nici o provocare! #echipacâștigătoare, da?
1 aprilie
Stăpînul mi-a trimis un mesaj, jurnalule! Vrea să ne întîlnim! Locul a fost pe jumătate stabilit. Scrie negru pe alb: „Valea“. Hai, Stăpîne, hotărăște-te odată care vale, mor de nerăbdare să ne vedem!
2 aprilie
Jurnalule, mi-am dat demisia înainte să mă poată alunga colegii mei. Știu, toată lumea se aștepta să mă agăț penibil de scaun, dar în viață sînt lucruri mai importante decît o funcție. De exemplu, să mai înșel o dată așteptările românilor.
