Săptămâna trecută spuneam că justiţia exercitată de organismul parajudiciar ANI este lentă. ANI are în schemă 92 de inspectori de integritate, dar, în realitate, are angajaţi doar 35. Nici măcar unul pentru fiecare judeţ al ţării. Conform raportului de activitate, încărcarea inspectorilor de integritate este de aproximativ 106 dosare pentru fiecare om. Mult, aparent. Problema, însă, nu este că au mult de muncă, ci că priorităţile fixate inspectorilor de integritate sunt cel puţin ridicole, primii verificaţi în amănunt fiind consilieri locali şi viceprimari din cine ştie ce colţ uitat de ţară. Între timp, verificarea atentă a averilor prietenilor politici ai domnului Georgescu trenează. Asta în cel mai bun caz, dacă nu cumva verificările au fost oprite încă din faşă, ca să nu încurce.
Averea Elenei Udrea este una dintre cele mai misterioase averi de parlamentari sau miniştri din ultimii patru ani. Dacă ne ţinem de litera legii şi considerăm că cineva de la ANI chiar este interesat de articolul 18 din propria lege, ar trebui ca inspectorii de integritate să fi sărit ca arşi la descoperirea unor diferenţe semnificative (sume mai mari de 10.000 de euro care nu pot fi justificate prin veniturile obţinute). În 2008, la preluarea mandatului de deputat, Elena Udrea declara venituri proprii (pentru 2007) de 106.232 de lei, un credit de 3.287.000 de euro contractat în 2007 şi scadent în 2009, un depozit bancar de doar 15.067 de euro, o casă în Pipera, un apartament pe Bulevardul Unirii nr. 15 şi cinci terenuri intravilane în Bucureşti, deţinute în coproprietate cu Dorin Cocoş. De menţionat că în declaraţia de avere a Elenei Udrea nu figurează nici o investiţie aflată în derulare.
În 2009, declaraţia de avere consemna venituri realizate în 2008 de 75.127 de lei, o diminuare a depozitului bancar cu 800 de euro şi un nou credit de 200.000 de lei, bani luaţi de la o persoană fizică. Din nou, nici o investiţie în derulare.
Ei bine, deşi nu a băgat nici un ban în construcţie (cel puţin aşa reiese din declaraţiile din 2008 şi 2009), în 2010 Elena Udrea devine coproprietara unei construcţii cu subsol, parter şi trei etaje, precum şi a unui duplex cu patru etaje în Bucureşti. Apartamentele din aceste construcţii încep a fi vândute pe sume frumoase către diverse persoane. Deşi până în iunie 2010 se vând patru apartamente, în valoare totală de 628.773 de euro, în conturile bancare ale doamnei Udrea nu apar decât 335.925 de euro, restul evaporându-se subit (bine, 50.000 de euro reprezintă returnarea creditului către Dinu Pescariu, dar tot rămân 242.848 de euro duşi).
În 2011, Elena Udrea vinde apartamente de 790.000 de euro, iar conturile bancare ajung să totalizeze aproximativ 661.251 de euro. Astfel, din vânzări de 1.418.773 de euro în doi ani, Elenei Udrea îi rămân în conturi doar 661.251 de euro, fără ca restul de 757.522 de euro să apară ca fiind investiţi. Acum, oricât de tare ţi-ar plăcea Vuittoanele şi alte plase scumpe, tot nu poţi sparge 757.000 de euro în doi ani.
Tot în 2011, Elena Udrea scapă şi de problema spinoasă a creditului de 3.287.000 de euro la BRD, cedând unui fraier pe nume Alexandru Faur două terenuri şi obligativitatea de a o scăpa de plata creditului către BRD.
Sunt diferenţe semnificative între averea celei care şi-a început mandatul de deputat cu un cont de doar 15.000 de euro, dar staţi liniştiţi. Justiţia paralelă condusă de Horia Georgescu n-a avut şi nici nu va avea de gând să reacţioneze.
Cum nu a reacţionat nici în cazul unui bun amic al Elenei Udrea, primarul tulcean Constantin Hogea. Cu toate că ANI a început acum un an şi jumătate verificarea averii acestuia, insistă să răspundă la întrebările puse de presă cu deja clasicul „Nu putem furniza informaţii dacă există sau nu o anchetă în derulare“, deşi în cazul judecătorilor de la CCR a anunţat cu celeritate că nu există o astfel de anchetă. Primarul Tulcei este nu doar un membru de vază al PDL, ci şi un om care se laudă cu amiciţia Elenei Udrea sau cu cea a preşedintelui Băsescu. În opt ani de mandat, Constantin Hogea a acumulat proprietăţi imobiliare în valoare de minimum 886.090 de euro, în timp ce veniturile lui şi ale soţiei au fost, în total, de maximum 200.000 de euro. Dacă nici 686.000 de euro nu este o diferenţă semnificativă pentru care să merite a fi luat serios la puricat, atunci ANI chiar arde gazul de pomană, nefiInd altceva decât o instituţie care funcţionează acum doar pentru a ţine spatele şmenarilor din fostul partid de guvernământ.
