Puzderie de mașini în parcările de la Romexpo în sîmbăta Tîrgului de Carte Bookfest. Nenumărate automobile străine de firmă, din categoria celor revopsite cu talent, de-ai zice că nemții și franțujii n-au nevoie de vreun program „Rabla“ cu care să absoarbă vechiturile de pe piață, fiindcă le cumpără românii. Apropo de mersul vechiturilor: la ediția asta, în topurile celor mai vîndute cărți la Bookfest, volume de Dumas-tatăl și de Dostoievski. Asta vine în pofida sfaturilor unui cucuzel cultural către onor vizitatorii: cumpărați noutăți, nu Dostoievski, că de-aia e tîrg de carte! O fi, dar dacă pentru unii dintre cei ce s-au dus la tîrg după cărți la preț mic Dumas și Dostoievski or fi noutăți?
Editorii cu care am stat de vorbă, cu un ochi rîdeau și cu celălalt stăteau să plîngă. Anul ăsta au venit la tîrg puțin mai mulți vizitatori decît anul trecut, dar vînzările au fost mai mici cu vreo 10%. Adică ne-au crescut nițel curiozitatea culturală și dorința de socializare, dar se confirmă la o față a locului că la vreme de criză românul scoate mai întîi cărțile de pe lista de cumpărături. Despre consumul de pastă de dinți și de săpun încă nu s-a făcut nici un sondaj prin magazine.
Dacă s-a terminat tîrgul, era musai ca editurile să dea la iveală topurile vînzărilor. Despre cărțile de non-ficțiune, altă dată. Acum m-am uitat la ce autori români și străini de ficțiune au ieșit mai bine de pe urma Bookfest-ului. În clasamentul pe vînzări al Grupului Editorial Trei, o surpriză non-ficțională: Ce ne facem cu atîția proști?, eseul lui Theodor Paleologu care a luat-o înaintea romanului lui Gheorghi Gospodinov, Grădinarul și moartea. O dovadă că exasperarea poate fi un agent de vînzări imbatabil. La Editura Nemira a ieșit pe primul loc englezul Matt Haig, cu romanul Trenul de la miezul nopții. La Humanitas Fiction, cap de listă e Adevăratul meu nume, cartea de povestiri autobiografice a rusoaicei disidente Ludmila Ulițkaia, care n-a căzut de la etaj din cauza disidenței sale fiindcă s-a stabilit la Berlin. Pe primul loc, la Humanitas pur și simplu: Radu Paraschivescu cu Noul ghid al nesimțitului, care s-a vîndut în mai multe exemplare decît Texistența, volumul de eseuri lansat la tîrg de Mircea Cărtărescu. La Polirom, locul întîi îl ocupă turcoaica devenită și cetățean britanic Elif Shafak, cu romanul istoric Sunt fluvii în cer. Prozatoare excepțională, Shafak e o candidată cît se poate de plauzibilă la Premiul Nobel, după Orhan Pamuk care l-a și luat. Însă tocmai pentru că scrie atît de bine, turco-britanica s-ar putea să nu intre în vederile juraților Academiei Suedeze.
Bine au făcut cititorii care au scos cărțile de pe listă anul acesta, printre care mă număr și eu. Altă dată, autorii să nu mai susțină un primar ca Bolojan care taie veniturile oamenilor.
LAVINIA BETEA- Lucretiu Pătrăscanu- Moartea unui lider comunist
Ediţia a IV-a, revizuită
Carte de bookfest, am descarcat-o, am citit-o pe ici pe colo si anume in punctele esentiale.
Ca concluzie provizorie, impresioneaza clasa politica impusa dupa 1944, toti comunistii intre ei se urau de moarte, cautau sa-si omoare adversarii la propriu, ca mod de infaptuire a puterii politice.
Mai apoi, a fost la fel pe timpul lui Ceausescu, pana si pe timpul lui Iliescu si basescu, politica la noi este cine si cum da in cap la celalt pentru a se catara la putere. Apoi am dat in pdf-ul respectiv ctrl+f + legionar, 30 de intrari, toate interesante, multe inedite pentru mine.
Apoi am mai deschis ceva cu Lena Constate si inchisorile ei, apoi Belu Zilber – Monarhia de drept constitutional. Asta cu Belu Zilber o mai citisem prin 2000.