Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

La ce-i folosește medicului cultura

Zoom La ce-i folosește medicului cultura

S-a păstrat multe zeci de ani printre medicii de la noi tradiția culturii personale, pe lîngă priceperea profesională. Un medic bun, care avea o clientelă numeroasă și o reputație pe măsură, era o persoană care mergea la spectacole de teatru, la concerte, citea (și) literatură, nu numai cărțile și revistele de specialitate, și intra în sălile de expoziție, adesea în postura de cumpărător.

În plus, medicii își încercau puterile în artă, pictînd sau cîntînd la un instrument, ori scriind literatură. Doctorul Vasile Voiculescu scria proză și poezie, încît ajunsese mai cunoscut ca literat decît ca medic. Alți confrați de-ai lui cochetau cu artele, ba chiar au înființat o orchestră a medicilor care funcționează și astăzi, în care cîntă cu plăcere și profesioniști.

Cunosc cîțiva medici care continuă această tradiție, unii sînt de vîrsta mea, alții tineri, dar, una peste alta, breasla lor nu se mai omoară după cultură. În ce ar consta pierderea? Dacă un doctor își face bine meseria, de ce m-ar interesa dacă l-a citit pe Proust sau se duce la concerte?

Și ce importanță are pentru literatură că Cehov și Bulgakov au fost și medici? O importanță copleșitoare. Amîndoi aveau filosofia egalității oamenilor în fața bolii și a morții. Amîndoi și-au scris cărțile folosindu-se și de experiența lor medicală, care presupunea relația directă cu pacienții și confesiuni amănunțite din partea acestora. Cehov era un foarte bun diagnostician, după cum reiese din scrisorile sale, iar Bulgakov era un expert într-ale suferinței, ceea ce se cunoaște și din povestirile sale, dar și din romane – mai ales din Maestrul și Margareta, unde personajele principale au de-a face cu medici sau cu taumaturgi înzestrați cu puteri speciale.

Dar ce importanță are pentru medicină cultura generală a celor care fac această meserie? Una la fel de copleșitoare! Nu spun asta din afară, ci ca unul care are relații apropiate cu medici care au o cultură bine pusă la punct. Chiar dacă medicina a devenit tot mai dependentă de tehnica de care dispune pentru diagnosticarea bolilor, ea continuă să rămînă și o artă în care medicul nu e doar un vînător al unei anumite boli, ajutat de analizele pe care i le oferă aparatele, ci și o persoană care știe sau nu să evalueze starea pacientului cu ajutorul intuiției sale holistice.

Antropologul și bolnavul Vintilă Mihăilescu, fiu de medic, e de părere, pe urmele tatălui său, că dacă medicul e un simplu vînător de boli, chiar dacă dă un diagnostic exact, nu e totdeauna în stare să găsească și cea mai bună metodă de atac împotriva bolii, în care să fie sprijinit și de bolnavul său.

Or, de multe ori, pacientul răspunde, cum se zice, la tratament și dacă medicul îi trezește dorința de a se lupta cu boala, folosindu-se de sensibilitățile lui culturale, ca de o putere suplimentară a pacientului său. Așa că medicul are nevoie și de timp liber în care să aibă chef de cultură, pentru a-și face bine meseria.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Un medic, pentru a fi compasionat si competent, trebuie sa aiba un minim talent teatral..sa inteleaga nivelul pacientului si sa joace o mini sceneta care sa relaxeze pacientul si sa-i cistige increderea. Un doctor bun joaca zilnic mai multe roluri.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]