Polițiștii români sînt evaluați psihologic o dată la doi ani. Dascălii trec anual pe la psiholog. Că ar trebui să facă mai mult decît să se întîlnească cu psihologul, asta e altă poveste. Căci învățători cu nervii în batistă, care n-ar avea ce să mai caute la catedră, sînt lăsați să profeseze pînă cînd fac una nefăcută. Profesori de diverse materii de la gimnazii și de la licee le fac avansuri nerușinate elevelor, ori chiar încearcă să profite de ele, de iese din cînd în cînd cîte un scandal monstru. Cum de trec ei de evaluarea psihologică anuală e un mister care va trebui elucidat. Dar cum se poate ca polițiști despre care se știe că au bube în cap să treacă de această evaluare?!
Acum a ieșit la iveală că un polițist de la Circulație e pedofil cu vechime, iar în 2016 același polițist, Eugen Stan, a fost reclamat de o femeie că a încercat să abuzeze de ea, percheziționîndu-i fără motiv chiloții pe care-i avea asupra ei, pe holul unui bloc oarecare, îmbrăcat fiind în uniforma Poliției. Cum de a scăpat atunci acest ins de eliminarea din Poliție și de o condamnare? Și dacă tot a fost lăsat să poarte în continuare uniforma Poliției, n-ar fi trebuit supus unui examen psihologic minuțios?
În O noapte furtunoasă, o auzim la un moment dat pe Zița țipînd înspăimîntată din afara scenei: „Mitocane! pastramagiule! la polițiune!” Ghiță Țircădău, de care Zița „se desvorțase”, voia să bage șișul în ea, aflînd că fosta sa consoartă are gînduri de măritiș. Să nu fi sărit degrabă Jupîn Dumitrache și Nae Ipistatul, cine știe ce s-ar mai fi întîmplat, căci Țircădău era în stare de ebrietate, iar Zița pusă pe ceartă.
Pe atunci, Polițiunea funcționa prost, motiv pentru care fusese înființată Garda Civică în rîndurile căreia Jupîn Dumitrache avea grad de căpitan. Prost plătiți, „renumerație mică!”, mulți dintre ei semianalfabeți, polițiștii se lăsau corupți cu drag, sub ochii îngăduitori ai conducerii politice și ai superiorilor direcți. Nici mai tîrziu însă, și nici măcar în epoca interbelică, polițiștii n-au fost prea bine plătiți, ci au fost ținuți într-o dependență financiară de politicieni, mulți dintre ei corupți.
Din perioada de cîteva decenii a milițienilor patriei, polițiștii de azi au rămas cu legenda impunității lor, indiferent ce-ar face. Așa că acest Eugen Stan și-a încercat puterile de violator în lifturi sau în holurile blocurilor și cînd era îmbrăcat în uniformă. Or, pentru asta, insul ar fi trebuit să fie scos pe margine de Poliție. Dacă asta nu s-a întîmplat, Eugen Stan a dedus că Poliția îi ține spatele. Așa că și-a văzut mai departe de blestemățiile pe care le-a tot comis, închipuindu-și că nu va fi dat de gol. Rămîne să aflăm pe ce și mai ales pe cine s-a bizuit, dar și de la cine a primit ausvaisul psihologic la ultima evaluare.
