Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

La metrou intră cine plătește, scapă cine poate

Zoom La metrou intră cine plătește, scapă cine poate

De la suprafață, Metrorex pare un angrenaj perfect uns. Zilnic, 600.000 de oameni intră în măruntaiele monstrului, bagă cartela, scot cartela, se zgîiesc la țîțele din Click! sau ascultă Radio Zu la căști, trei stații, după care ies de sub pămînt într-un loc diferit de pe glob. Metroul vine la timp, vagoanele opresc în dreptul aceleiași crăpături de pe peron și singurele lucruri care perturba vreodată monotonia sub-pămînteană sînt sinucigașii sezonieri sau grevele spontane. Ce ți se poate întîmpla la metrou? E singura chestie sigură din țara asta, care se mișcă cînd toate celelalte lucruri stau. Săptămîna trecută am aflat că Metrorex n-are absolut nici un amestec în toată povestea asta și singurul lucru care împiedică o potențială catastrofă e providența.

Miercuri seară. Visînd la patul de acasă și fără să bănuiască nimic, oamenii au început să simtă că lucrurile se precipită în momentul în care nu mai aveau loc pe peronul de la Piața Unirii și toate garniturile au început să o ia spre Preciziei. Apoi, cu doar 25 de minute întîrziere, a venit metroul. “Ăsta merge la Dristor? Dacă se întîmpla ceva, ne ziceau! Nu se poate să nu ne zică!” Doldora cu sardine și scrîșnind din toți rărunchii, metroul merge doar pînă la Timpuri Noi. La Timpuri Noi se anunță că merge pînă la Mihai Bravu, unde un catralion de oameni debarcă într-o stație proiectată să susțină maximum trei călători deodată. “Ce se întîmplă? De ce nu ne zice nimeni ce se întîmplă?” “Pentru a continua călătoria, luați trenul de la peronul celălalt.” Busculadă. Nu sînt decît două ieșiri, ambele blocate. O femeie îmbrăcată în pungi împinge în stînga și în dreapta. O băbuță se ferește de marginea peronului ca să nu fie împinsă pe șine, cu tot cu nepoțel. O corporatistă gîfîie la telefon: “Da, nu știu ce s-a întîmplat, am niște nervi, nu scrie nimic pe net?”. Cocoțat în mijlocul scărilor, un ochelarist s-a oprit să facă poză cu telefonul. “Așa, sclavilor, înghesuiți-vă!”. Un muncitor în trening s-a băgat după oglinda de pe peron ca să fumeze palmat. Și el face poze cu telefonul. “Pentru a continua călătoria, reveniți pe peronul de unde ați plecat!” “Huăăăă! Nenorociților!” Busculadă. “Domnule, nu mă mai călcați pe picioare! Unde sînt bodyguarzii să ne spună ce se întîmplă?” Trei bodyguarzi, în armură completă, zîmbesc tandru și fac poze cu telefoanele. “Ce s-a întîmplat?” “Nu știm nimic!” În stație mai sosește un tren plin de călători care se revarsă făcînd poze cu telefoanele. “Aoleu, maică, n-avem aer să respirăm”, “Dacă se întîmpla ceva, sigur ne spuneau.” N-ai loc să arunci un ac. Mai trec 20 de minute. “Sclavilor!” În mulțime răzbate un murmur ciudat. E zgomotul a sute de oameni care și-au băgat picioarele și vor să iasă la suprafață.

Nu trebuie să prinzi un cutremur la metrou, nu trebuie să prinzi un incendiu, nu trebuie să prinzi nici măcar un atentat cu bombă, așa cum se întîmplă în capitalele mai fandosite ale lumii,ca să înțelegi că Metrorex are o problemă cu procedurile în situații de urgență. Problema e că aceste proceduri nu există, sau dacă există nu sînt respectate de nimeni. E de ajuns ca o garnitură de metrou să se blocheze între Mihai Bravu și Dristor, la o oră de vîrf, fără fum, fără dramatism, pentru ca oamenii să ajungă să se calce în picioare ca șobolanii. De fapt, e mai mult decît de ajuns.

Publicat în Cațavencii, nr. 6(84), 2013

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint