La Sfîntu’ Așteaptă, colț cu Sfînta Vineri,
n-o să ieșim din mlaștini prea curînd,
ne-acomodăm și cu varanii tineri
cît ăi bătrîni se lăfăie-n afund.
E lumea lor și ne-mbătăm cu apă
că poate-i și a noastră cît de cît
iar cine își închipuie că scapă,
scapă cu lanțul zornăind la gît.
Că de nu rîzi cu ei la bancuri proaste
și dacă nu te freci de solzi cu ei
te vei trezi că ești chemat la oaste
să aperi acest clan de saduchei.
Parcă-a plouat cu papagali flegmatici
și țoape înfășate-n tricolor,
c-un pămpălău fugit din matematici
ce umblă alandala pe covor,
toți anticomuniști de operetă,
toți unși cu alifii de filosofi,
cu doctoratu-ascuns într-o borsetă
și șpaga în cutia de pantofi.
Ei stau lipiți de luni și pînă vineri
de trunchiul țării ca niște licheni.
Cînd văd ce mîndri-s polițiștii tineri
m-apucă-un dor de foștii milițieni.
Din volumul „Pamfletar de viță veche”.
