Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

La shopping de rachete. Securitatea națională între panică, rațiune și comision

Zoom La shopping de rachete. Securitatea națională între panică, rațiune și comision

Un delir militar pare să fi lovit Parlamentul. Rachete, obuziere, tancuri și mașini de luptă s-au îngrămădit, dintr-o dată, pe agenda politică. Au fost votate în regim frenetic achiziții masive de armament care cer, adunate, un buget de peste zece miliarde de euro. Asta după ce, cu puțin timp înainte, generalul Incicaș, șeful Înzestrării, a vorbit despre iuțirea vechiului program pentru blindatele Piranha, a mormăit ceva despre capricioasele aeronave F16 și a asigurat pe toată lumea că, din 2024, infanteria va avea Kalașnikoave noi.

S-a mai auzit apoi Marina cerînd „nave vînătoare de mine“, rachete pentru vedetele pe jumătate ruginite și submarine. Cireașa de pe tort i s-a păstrat președintelui Iohannis, care a anunțat că vom cumpăra imediat și avioane F35, probabil după 2035.

Această explozie de cumpărături, nemaiîntîlnită de pe vremea cînd Mihai Viteazul cumpăra halebarde din Elveția și tunuri de de la meșterii austrieci, arată că cineva a văzut, într-un tîrziu, uriașele goluri din echiparea armatei române. În același timp, e dovada că, deși cu mare întîrziere, panica și-a făcut, în cele din urmă, apariția. Căci România nu și-a înzestrat armata nici după admiterea în NATO, nici după anexarea Crimeei și nici măcar după invazia Ucrainei. Securitatea României e amenințată de cel puțin zece ani, dar comandanții supremi, miniștrii Apărării, prim-miniștrii și șefii de Stat Major au picotit în tihna protocolului de stat și au lăsat apărarea țării în grija articolului 5 din Tratatul Nord-Atlantic. De cîte ori au fost întrebați despre capacitatea armatei de a face față unei crize reale, ei au răspuns, de fiecare dată, cu același zîmbet suficient și tîmp, că sîntem membri NATO.

A venit însă amiralul Rob Bauer la București și a lămurit problema

Bauer e președintele Consiliului Militar al NATO și e în măsură să știe ce vorbește atunci cînd spune: „Prea mult timp am crezut că NATO este un fel de organizație la care puteai suna la 911 și apoi Forța de Răspuns a NATO sau VJTF, forțele speciale, forțele de reacție foarte rapidă ar veni și ar salva națiunea“.

Această declarație rupe definitiv iluzia butonului automat pe care apeși și gata, sar alții să lupte în locul tău. Conducătorii politici ai României din ultimii douăzeci de ani, care au furat banii armatei ca să-și astupe datoriile electorale și s-au prefăcut că se ocupă de Apărare  bătînd cîmpii cu articolul 5, au avut acum ocazia să afle că fiecare țară e apărată în primul rînd de propriile ei arme și soldați, iar dacă nu le are, suportă consecințele direct și imediat.

Fără ca Ungaria sau Slovenia să pună la îndoială unanimitatea necesară articolului 5, fără ca birocrația ce precedă intervenția statelor aliate să mai fie pusă la socoteală, declarația amiralului Bauer explică limpede de ce visul leneș al românilor e pe cale să devină coșmar.

România depinde total de evoluția alegerilor prezidențiale din SUA

Pregătirile lui Joe Biden pentru o nouă candidatură sînt tot mai vizibile. Partidul Democrat e gata să riște al doilea mandat la Casa Albă pe mîna unui politician care va avea 82 de ani la momentul votului și, probabil, dificultăți mai mari decît acum de a reține numele apropiaților. Dacă desemnarea lui Biden se va dovedi o eroare electorală și viitorul președinte va fi republican, sînt șanse mari ca America să-și revizuiască în minus politica de susținere a Ucrainei. Chiar dacă nu va fi vorba de Trump – care ar forța, probabil, o pace în favoarea lui Putin, cu pierderi de teritorii ucrainene –, un președinte republican ar face mai puțin decît face acum Biden, fiindcă așa sună pachetul promis alegătorilor conservatori.

Asta înseamnă că balanța conflictului din Ucraina ar înclina în defavoarea libertății, democrației și Occidentului. Ucraina ar rămîne captivă în conflict, subînzestrată și subfinanțată, cu teritorii nerecuperate și cu risc de instabilitate internă. Rusia, în schimb, ar face rost de armistițiul care i-ar permite să-și realimenteze potențialul de conflict.

Și, dacă ne uităm pe hartă, observăm că, dintre toate statele din flancul estic, România e țara cea mai expusă și cea mai vulnerabilă. România se află la cea mai mică distanță de război, fiind amenințată mai ales pe mare, unde resursele ei militare sînt neglijabile. Apoi, dincolo de riscurile armate, există consecințele politice și economice: relația cu Moldova, restricționarea comerțului pe Marea Neagră, amenințarea rezervelor submarine de gaz, aflate la o bătaie de tun de flota rusă. Într-o țară vecină cu conflictul – fie el cald sau înghețat – se produc fluxuri negative. Investițiile se codesc, fondurile speculative se retrag, dobînzile la împrumuturi cresc și rating-ul de țară scade.

Toate astea cer un plan B, centrat pe modernizarea rapidă a armatei

România e obligată să facă din modernizarea armatei un obiectiv politic pe termen foarte scurt. Dincolo de proiectul economic, guvernarea, oricare ar fi ea, trebuie să ia măsuri imediate la nivelul securității militare. România are nevoie azi, mai mult ca oricînd în ultimii 75 de ani, de o armată puternică, bine înarmată și motivată, ca să poată descuraja agresiunea rusă. O armată pe măsura ambițiilor ei politice e garanția primitivă, dar indiscutabilă, a supraviețuirii statului și națiunii. E ceea ce face mai la nord Polonia, țară care-și înțelege istoria, frontierele politice și mizele istorice.

E nevoie, deci, de o regîndire a atragerii resursei umane. Apoi, de o adaptare a programului de înzestrare bazată pe concluziile conflictului din Ucraina. N-ar strica și o revizuire a generalilor cu burtă care poartă incompetența în piept, lîngă decorații, iar pensiile speciale pe epoleți, alături de stele. Armata are nevoie de o legislație capabilă să atragă voluntari în unități, de solde crescute, de arme aduse la zi și de comandanți care să inspire.

Agitația politică din jurul achizițiilor militare spune multe. E un fel de trezire întîrziată – și totuși, binevenită – a unora care păreau adormiți definitiv. Rămîne de văzut dacă delirul de cumpărături e cauzat de panică, de rațiune sau de sfîntul comision.

4 comentarii

  1. #1

    „…a anunțat că vom cumpăra imediat și avioane F35, probabil după 2035”.
    Acu’, ca n-o fi chiar graba, eu zic sa asteptam pana-n 2040; ca sa luam F40.

  2. #2

    generalii si-au adus aminte ca rusii au facut masacrul de la Katyn.

  3. #3

    Pai nu suntem in NATO? Ce e facem atâtea probleme?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta