Am scris, în martie 2012, un text care se termina aproximativ așa: „Sistemul este putred, corupt și ucide!“. Textul, în sine, era mai bun decât această concluzie care a degenerat într-un haștag, după ani și ani. Dar, ce să vedeți, nu doar #corupțiaucide. Nu, nu doar. Cred că mult mai mult ucide lăcomia.
Nu facem
și nici nu ar trebui să facem, comparații. Dar…
Dar de ce să nu o facem?
Serios, de ce să nu comparăm lucrurile și victimele între ele?
Ce m-ar putea opri pe mine, de exemplu, să fac această comprație? Ce i-ar putea opri pe alții, știu, dar pe mine, pe mine, ce m-ar putea opri?
Câți oameni au murit
în Colectiv și după?
Mulți. Dar ei știau unde s-au dus, ei știau că nu e neapărat safe să mergi într-o bombă dintr-o hală refurbișată. Nu-mi pare rău să o spun, am spus-o și atunci și voi continua să susțin asta: nu doar corupția ucide, ci și nepăsarea, neimplicarea, ne…
E cinic,
sau poate părea. Dar ce s-a întâmplat în Colectiv e parfum.
E parfum față de ceea ce duce la moartea a sute de oameni dintr-o singură neapăsare imposibilă de buton.
Știți cum mor oamenii
programatic? Cum mor ei pentru a justifica diverse ideologii?
E simplu.
Oamenii încep să moară atunci când foamea devine prea mare.
Iar aici ajungem acolo unde
lăcomia nu ne mai pune în pericol. Deși…
Dar nu despre asta
e vorba.
Ci despre cum mâine am putea muri într-un 737-Max.
Boeing 737-Max ar fi trebuit să fie o cucerire a tehnicii, un avans tehnologic demn de secolul în care trăim. Și n-a fost. A fost un avion al lăcomiei. Dintr-un avion de succes, cu îndelungată istorie, B 737-Max a devenit un sicriu zburător scump și înalt tehnologizat.
Există, deja, avioane de luptă care nu mai pot fi pilotate doar de către oameni. Dacă n-ar exista computerele, care să le ajusteze, în fiecare milisecundă, portanța, avioanele de ultimă generație ale americanilor nu ar fi capabile să facă nimic. Iar asta este o vulnerabilitate. Când îți încredințezi avansul tehnologic unor țări în care mâna de muncă e mai ieftină începi să fii idiot.
Dacă încredințezi
viața unui singur pilot de supersonic fermelor de software din India sau Pakistan, treaba ta. În definitiv, omul ăla și-a asumat riscurile. Este prost plătit, dar măcar se joacă de-a Tom Cruise în Top Gun.
Dar nu, nimic nu-ți dă dreptul ție, companie de tradiție și multicotată pe bursă, să te joci cu viețile a sute de oameni care nu vor altceva decât să zboare în siguranță din locul A în locul B.
Or, Boeing tocmai asta a făcut cu 737-Max.
În doar două accidente
care au avut loc în 2018, Boeing a ucis 346 de oameni. Pentru că cei de la Boeing au fost lacomi.
Softiștii din SUA costau prea mult. Așa că Boeing și-a externalizat soft-ul vital pentru 737-Max în India. Unor oameni plătiți cu 12,80 dolari pe oră.
A fost ieftin, a fost bun pentru raportările financiare ale companiei, a fost o mișcare managerială de geniu. Și, pentru că avionul ăla nu putea zbura corect decât ajutat de soft, iar soft-ul a fost prost, pentru că a fost și ieftin, au murit 346 de oameni.
#lăcomiaucide!
2.390 de vizualizări
