Oprah l-a făcut pe Lance Armstrong să recunoască, în sfîrșit, că s-a dopat. Nu Oprah l-a făcut să recunoască, ci banii pe care i-a dat televiziunea lui Oprah ca Lance să spună așa ceva într-un interviu aunțat cu săptămîni în urmă și căruia i s-a făcut publicitate în lumea întreagă. Lucru clar, i s-au dat niște milioane unui infractor doar ca să spună ceea ce știam cu toții. Cu bani mult mai puțini ai fi putut obține același efect de la oricare dintre studiourile de la Hollywood. Ba, cine știe, poate că acolo, băieții de la Pixar i-ar fi strecurat și o lacrimă.
De fapt, nu banii nu l-au făcut să recunoască, ci mărturiile colegilor de echipă, credința unei lumi întregi care nici nu mai avea nevoie de mărturia sa. De altfel, un gest inutil.
Și totuși, Armstrong nici nu a recunoscut. A spus că a luat substanțe interzise cu aerul unuia care ne face un mare favor. Din sportivul care strălucea prin cele șapte Tururi ale Franței a devenit sportivul care strălucește prin faptul că a trișat și a înșelat întreaga lume sportivă în toate cele șapte Tururi. Iar în fața sa se găsește Oprah, un munte de platitudine, bani și negocieri, care să-l ia în seamă și să-l trateze altfel decît ca pe un infractor. Notorietatea nu se pierde, se conservă. Sau, cine știe, poate are Lance niște pungi cu sînge oxigenat în care își pune din cînd în cînd și două picături de urină contaminată cu celebritate.
