Lanimirc, da. Un cuvînt care nu apare în DEX, cum nici șagicu, un sinonim alternativ, nu există decît în fraza ce tocmai s-a încheiat. Dar astea ar fi cele mai potrivite adaptări în românește ale titlului serialului Rellik, un Killer pronunțat invers, în oglindă.
Poate că tot așa ar fi trebuit începută și cronica asta, cu concluzia, și terminată cu introducerea, respectînd rețeta din Rellik: prezentarea unui caz criminalistic de la coadă la cap, pe ideea din Memento. O poveste ruptă la montaj în bucăți la momentele importante și rulată pe calupuri în ordine inversă, fiecare personaj fiind construit pe dos, de la reacții la intenții, de la consecințe la decizii, de la final la inițial, de parcă ceva în viață ar putea fi vreodată reversibil.
Avem așa: un ucigaș în serie care arde cu acid fețele victimelor, un suspect principal vînat și ciuruit de polițiști numai pentru c-a vrut să-i împuște cu telefonul, un detectiv desfigurat de criminalul văzut doar de prostituata călărită periodic de un coleg și o parteneră mult mai tînără care-l ajută să rezolve cazul din pat, un psiholog care știe mai multe decît vrea să spună și face mai multe decît lasă să se înțeleagă acțiunea. Sună complicat? Cam este. Puzzle-ul de situații încurcate în care trebuie să asamblezi corect segmentele de trecut-prezent pare un test de memorie și perspicacitate pe care trebuie să-l treci la toate capitolele ca să te califici ca telespectator avizat.
Inteligent, nimic de zis, numai că, original, chestia asta funcționa într-un film de două ore, în care atenția se focaliza altfel pe detalii și conexiuni, nu într-un serial cu episoade difuzate la un interval de o săptămînă între ele, cînd, la unele faze, amănunte uitate îl lasă pe privitor ușor confuz. Sau de-a dreptul năuc, de parcă ar fi intrat în sală la un film de mult început.
Rellik, 2017- , serial polițist procedural derulat pe înapoi-înainte, creat de Harry și Jack Williams, difuzat de BBC 1, disponibil și pe HBO Go.
