Partidul Elenei Lasconi, USR, fost partidul lui Drulă, Ghinea, Cioloș, Barna, Năsui, Armand și așa mai departe până la Nicușor Dan, a trecut cu greu pragul electroal pentru accederea în Parlamentul European. Candidând în alianță cu PMP și cu Forța Dreptei, USR și-a fixat singur, nesilit de nimeni, un prag electoral de 8%. Pe care, pe 9 iunie, când s-a votat și pentru Parlamentul European, l-a depășit cu greu. Dacă ADU ar fi obținut cu 6.590 de voturi mai puțin, vorbeam despre USR ca despre un partid pe cale de dispariție. Și așa, cu doar doi parlamentari europeni (al treilea ales pe lista ADU este Eugen Tomac, de la PMP), USR ar trebui să-și ia gândul de la orice alianță pentru alegerile parlamentare din decembrie, pentru că riscă la modul cel mai serios să nu atingă pragul electoral. E greu de spus dacă va reuși să facă și pragul de 5% în cazul în care va candida singur, iar ăsta este rezultatul unei politici distructive dusă de conducerile succesive ale partidului. Fără un program coerent, fără proiecte, USR a progresat doar pe baza scandalurilor pe care le-a întreținut în politica românească timp de opt ani. Dar oamenii au vrut să se civilizeze, să devină frecventabili și, în plus, pe nișa de scandal au intrat în forță alții, mai proaspeți și mai dispuși să se dea în spectacol pe termen nelimitat.
Cum nu i-a pus nimeni rezultatele alegerilor pe prompter, Elena Lasconi a luat frâiele partidului în mână, a încălecat scenele, a ridicat în aer microfonul răzbunării și a început să le promită fidelilor că îi va duce cu ea la Cotroceni, de unde vor conduce împreună România. Ea ca președinte, ei ca orice își vor dori.
Elena Lasconi afișează zilele acestea siguranța omului care are toți așii în mânecă și are acea privire profund vizionară pe care o vedeam, pe vremuri, în ochii lui Corneliu Vadim Tudor. Lasconi pune condiții partidelor de două-trei ori mai mari ca al său, dă ultimatumuri și se cațără singurică pe piedestalul rezervat bustului viitorului președinte al României, sperând că siguranța ei îi va încuraja pe alegători să dea cu sete cu ștampila aia fix în pătrățica în care apare numele ei.
Dar dacă, acum cinci ani, Dan Barna, aflat, totuși, pe un oarecare val, a obținut 15% din voturile românilor în primul tur al prezidențialelor, devenind primul și ultimul membru USR votat direct de 1,38 milioane de oameni, Elena Lasconi ar trebui să se gândească la o țintă mai realistă, cum ar fi să strângă pe bune semnăturile necesare candidaturii. Iar asta numai pentru a avea acces în turul I, unde va da o luptă pe viață și pe moarte cu principala ei concurentă, Diana Șoșoacă. Fiindcă ambele se vor situa cam pe acolo, pe la 4-5%. Ceea ce este bine, căci orice trece de 3% îi va permite Elenei Lasconi să-și deconteze cheltuielile de campanie. Ceea ce n-ar fi chiar de colo…
Acum, voi aveți dreptate dar sunteți și puțin rai 🙂 Lasconi are un bolovan greu in jurul gatului (adică un USR impotent dar inca cu pretenții). Nu prea vad ce alt joc poate să joace în climatul asta de liniște și non-combat (arătat și de voi) pentru a mai revigora puțin partidul asta născut speranța și omorât de lideri unul și unul, deja menționați de voi.
„Nu prea vad ce alt joc poate să joace în climatul asta de liniște și non-combat…”
Eu i-as sugera „de-a baba oarba”…