Mie nu-mi plac mall-urile. Da’ deloc, deloc, deloc. De douăzeci și cinci de ani, ele se înalță sfidătoare cu mult peste nivelul nostru de trai. Cînd eu, bugetară obișnuită, intru într-un mall, îmi pare că toate drujbele, toate parfumurile, toate grămezile de fructe exotice, toate manechinele din vitrinele de magazine de fițe îmi șoptesc sarcastice: „Vezi că în toți anii ăștia ai votat greșit, dacă ești proastă?”.
*
Le paradoxe chez Vlad Alexandrescu. Multă lume s-a bucurat cînd în fruntea Ministerului Culturii a fost numit dl Vlad Alexandrescu. Y compris eu. Iată, în fine, mi-am zis, în fruntea bucatelor spirituale ale țării a ajuns un intelectual de rasă, nu un ciumete numit pe criterii politice. Și cînd colo, ce să vezi? Printre primele măsuri luate de acest absolvent al prestigioasei École des Hautes Études en Sciences Sociales de la Paris a fost să taie finanțarea deja tradiționalei Gale a tinerilor scriitori, ba, mai mult, să stopeze cu de la sine putere stipendiile ce veneau de la Ministerul Culturii (că de unde din altă parte?) pentru editarea revistelor literare ale Uniunii Scriitorilor. Apăi, monșer, degeaba te-ai ocupat matale de „Fundamentele modernității europene” (la care fundamente au contribuit și niscaiva scriitori, n’est-ce pas?) sau ai stat oarece vreme la intersecțiile aceleiași modernități („Hypostases de l’esprit et de l’individu au XVIIe siècle”) dacă pe niște indivizi numiți scriitori îi lași, în secolul XXI, fără obiectul muncii lor. Cam paradoxal, nu? Mai ceva ca-n Blaise Pascal, pe care, monșer, se pare că l-ai pritocit cu bursa-n mînă.
(va urma)
