Am văzut în Piața Dorobanți
oameni plătind pentru roșii cherry contravaloarea unui aspirator. La Piața Floreasca găsești varză din Spania de opt ori mai scumpă decît varza de Buzău din Obor. Vrei pepene verde în ianuarie? Vrei cireșe? Le găsești peste tot. Adopția monștrilor vegetali își vede de treabă.
Românilor le plac roșiile gumate,
cu care poți juca tenis la perete, bananele coapte la fum de eșapament, portocalele vopsite chimic și date cu lac, vinetele cu aspect de ebonită, strugurii fără sîmburi și fără legătură cu strugurii, castraveții-Viagra, de jumătate de metru, cartofii gigant, care fac dovlecii să plîngă, morcovii porno, lungi și groși cît visul erotic al unui măgar, varza lucioasă din care pot mînca patru familii o lună întreagă și zmeura de pădure, culeasă direct din eprubetă. Toată această legumicultură mare și strălucitoare e produsă în laboratoarele agricole de peste hotare, iar noi o alegem în dauna ofertei pipernicite de la intern. Așa se face că, în afară de corcodușe, urzici, hribi și leurdă, nu mai există pe piață produse sută la sută românești. În mai toate piețele țării, dar mai ales în piețele din București, agricultura de import stăpînește dictatorial tarabele. Am ajuns, din punct de vedere agrar, un popor cosmopolit.
Cauza acestei invazii nu e, așa cum s-ar crede,
slaba organizare a agriculturii românești sau lenea țăranului. Nici măcar diferența tehnologică nu poate fi adusă în discuție, fiindcă produsele noastre concurează cu produsele unor economii în curs de dezvoltare, deșertice sau musonice, care trebuie să adauge la preț vama și transportul. Dar cuvîntul-cheie a și fost rostit: vama, zidul de protecție al gogoșarului și păstîrnacului românesc, e, de fapt, poarta de intrare a mărfii de contrabandă.
Observatorii piețelor cu amănuntul își amintesc, poate, cum, după demisia celebrului Sorin Blejnar din fruntea ANAF, în aprilie 2012, legumele iordaniene au dispărut de pe tarabe. Preț de trei-patru săptămîni, roșiile, ardeii și castraveții furnizați de distribuitorii arabi au rămas temătoare în afara granițelor, așteptînd să vadă cine urmează să le taie biletul de intrare. După numirea lui Șerban Pop, o parte din marfa iordaniană a reapărut pe piață, semn că șpaga își găsise un nou pîrleaz. A urmat un adevărat boom pentru ardeii multicolori din Turcia, care au spulberat, pur și simplu, în vara lui 2012, adversarii mici și palizi născuți în Giurgiu și Teleorman. Șerban Pop a părăsit ANAF în aprilie 2013 și, odată cu el, o mare parte din colorata marfă turcească. Totul a revenit, însă, la normal, la o lună după numirea lui Gelu Diaconu. Ca element specific, de data asta au apărut pe tarabe fructele din China și Spania: uriașul pomelo stropit cu pesticide și căpșunile care vorbesc neîntrebate.
La legumele și fructele de import, evaziunea fiscală
depășește 80%. Asta explică nu doar de ce moare pătrunjelul românesc și, odată cu el, băbuțele care-l cultivă, ci și de ce averea clanurilor politice a atins un maxim istoric. De fiecare dată cînd ai cumpărat un kilogram de mandarine din Liban, e posibil să-i fi luat lui Blejnar o pereche de șosete.
12 vizualizări
