Reporter: Ești doctor în cluburi. Ce se află totuși în spatele lor? Care crezi tu că e nasoleala cea mai mare în toată treaba asta? De unde se trage nenorocirea asta?
Lenți Chiriac: După ’90 au apărut tot felul de improvizații, de așa-zise cluburi. Nimeni nu a construit nimic. Toate au fost luate de-a gata, fie că este parterul unui bloc, fie că este Centrul Vechi. Sînt tot felul de case care stau să cadă, iar acolo s-au amenajat pivnițele, pivnițe mari, din alea boierești, din perioada antebelică.
M.M.: Locuri în care poți muri ca șobolanul, pentru că au o singură ieșire…
L.C.: Păi, ăia nu le-au construit pentru concerte, nunți și botezuri, ei le-au făcut pentru gogonele, pastramă, butoaie cu vin, chestii din astea. Patronii ăștia le-au luat și le-au transformat în cluburi fără a respecta reglementările ISU, așa, la minimă rezistență.
M.M.: Și cum au funcționat pînă acum?
L.C.: Foarte simplu, cum să-ți explic… Pînă să intrăm în UE, regulile astea erau inexistente. Fiecare făcea cum îi venea pe chelie.
M.M.: Bine, dar am intrat în UE de ceva ani…
L.C.: Problema este că e ca la noi. Trebuie să se întîmple ceva pentru ca cineva să vină să spună că nu e OK. Dacă nu s-ar fi întîmplat nenorocirea de la Colectiv, nu se lua nici o măsură și se întîmpla probabil peste trei luni la un alt club.
M.M.: Tu ți-ai petrecut multe nopți din viață prin astfel de cluburi…
L.C.: Trei ani am fost în Club A, doi ani și ceva am pus muzică rock în Fire, am mai pus un an și ceva în Revenge, care este tot în Centrul Vechi, tot la nivel de underground, cu o singură intrare-ieșire.
M.M.: Te consideri acum un norocos?
L.C.: Retrospectiv vorbind, da. Am avut noroc.
M.M.: Care crezi că ar fi fost cel mai horror club în caz de ceva nașpa?
L.C.: Toate sînt capcane mortale. Reglementările sînt clare: în funcție de numărul clienților, ai numărul de uși de evacuare. În Colectiv, pentru 80-100 de persoane ar fi trebuit să aibă minimum două ieșiri. La 400, cîți au fost…
M.M.: Dar ei nu erau la primul concert acolo…
L.C.: Chestia este că ei au făcut concerte cu aproape doi ani înainte de hîrtiile alea despre care vorbește Piedone. Concerte pe burtă, pe neve.
M.M.: Ar fi trebuit să fii și tu acolo, în Colectiv, în seara concertului.
L.C.: Dacă n-ar fi fost vorba de Goodbye to Gravity, nu m-ar fi interesat. Au tot fost concerte pe acolo, dar nu am fost interesat de trupele respective. În schimb, acum ar fi trebuit să fiu acolo, pentru că eu sînt bun prieten cu cei de la Goodbye to Gravity, și pentru că lansau un album nou. Tocmai vorbisem cu ei că voi veni să filmez și să fac niște interviuri. Și efectiv nu știu de ce nu am ajuns acolo… Ceva mi-a spus să nu mă duc. Asta după ce, cu două zile înainte, vorbisem cu operatorul meu să fie pregătit pentru filmare.
M.M.: Ce informații ai de la fața locului, de la cunoscuții pe care i-ai avut acolo?
L.C.: Nu prea am informații, pentru că foarte mulți dintre ei au murit și nu au putut să le mai dea… Foarte mulți sînt arși grav. Vorbisem cu un prieten vineri, pe la ora 9, care zicea că vine să mă ia. Nu am mers. El a avut un noroc chior că a scăpat. Eu zic că, la noi, dacă te duci într-un club, trebuie să ai și noroc, pentru că nu te uiți pe pereți să vezi dacă materialul ăla este ignifug, dacă există extinctoare. Nu te gîndești la chestiile astea. Eu m-am mai deșteptat de cînd am început să fac concerte mari în ultimii cinci-șase ani și mi-am dat seama cu ce se mănîncă partea astea cu securitatea evenimentului. La fiecare concert era mai greu, cerințele erau mai mari. AC/DC, Bon Jovi, Metallica, Rammstein – ocazii cu care mă gîndeam în ce tîmpenie am trăit noi pînă acum, ce risc am trăit la tot felul de concerte improvizate.
M.M.: Am înțeles că pentru toate concertele astea bengoase, ținute în aer liber, este mai greu să obții aprobări decît pentru niște concerte anonime, ținute în locuri mortale, precum cel de la Colectiv.
L.C.: Dacă faci un concert în aer liber trebuie aprobare de la Primărie, te bagă într-o comisie din care fac parte reprezentanți ai Poliției Rutiere, Poliției Locale, ai Jandarmeriei. Te duci acolo și le zici ce vrei să faci, membrii comisiei te întreabă pe unde intră publicul, pe unde îl evacuezi. Dacă ei îți spun că ești OK, poți să faci concertul. Semnezi un protocol, unde ar trebui să fie și semnătura celor de la ISU. Ei nu prea au fost o perioadă. Au fost pe vremuri, după care au dispărut din comisie. Acum trebuie să te duci tu la ISU. Fiindcă Primăria trimite la toți ăștia o înștiințare despre eveniment, deci și la ISU, nu ai cum să-i fentezi.
M.M.: Și atunci ISU de ce nu-i avea în baza de date și pe ăștia de la Colectiv?
L.C.: Să-ți explic de ce. Faci un concert, te duci la ISU și ei îți zic: pentru asta îți trebuie următoarele avize, printre care și un dosar făcut de un arhitect, căruia tu îi duci planurile. Arhitectul îți face o schiță în care îți arată cum trebuie să fie totul pentru a fi safe. După aia te duci la un verificator tehnic acreditat de ISU, care îți face un scenariu de securitate a evenimentului, în care îți spune ce să faci în caz de ceva nasol: unde trebuie să pui extinctoarele etc. Apoi mai trebuie să te duci cu planurile scenei, ale tribunelor, unde zici cîte locuri ai, ce materiale sînt folosite. Totul cu o documentație care să demonstreze că este conform standardelor UE.
M.M.: Și atunci de ce statul român nu este la fel de riguros și cu concertele gen Colectiv?
L.C.: Uite cum funcționează în aer liber: dacă e ceva wrong, ISU îți zice ce trebuie să faci, cu ăștia nu merge să faci șmecherii. Deci toate astea funcționează în spații publice. În spațiul privat, ISU nu are de unde să știe ce se întîmplă.
M.M.: Nu cred că Poliția Locală nu știa despre aceste concerte care adună la ei în zonă sute de persoane, care mai și consumă alcool. Cum îți explici că Poliția Locală nu l-a informat pe Piedone? Știa Piedone de concerte, dar a luat șpagă ca să închidă ochii?
L.C.: Sînt convins că Primăria știa de aceste concerte. Poliția Locală are patrule noaptea, care se duc tocmai în asemenea locuri. Cînd ajung dimineața la secție, ei menționează acolo: la ora cutare a fost cutare eveniment la clubul X, la cîrciuma lu’ Pește a fost cafteală, ca să vadă șefii că fac și ei ceva util, că-și merită salariul. Ei ar fi putut să anunțe și ISU că există concerte în locul respectiv. Deci, dacă nu e șpagă, e incompetență. În condițiile astea, patronii de la Colectiv ar fi trebuit să se ducă să obțină aceste aprobări din proprie inițiativă.
M.M.: Tu îi știi pe patronii de la Colectiv. Cum sînt?
L.C.: Mi-e greu să spun… Sînt băieți cu bani, cărora li se cam rupe, care au lucrat mult timp în publicitate, care s-au tot învîrtit prin tot felul de medii din astea cu organizări de evenimente de corporatiști, unde se învîrt bani serioși. Nu erau niște amărîți și nici nu poți spune că nu știau ce trebuia făcut pentru a intra în legalitate, cînd ei au avut n cluburi, care toate au luat foc! Sînt băieți finuți, puși pe căpătuială. Au făcut tot felul de concerte, nu doar rock, ci și petreceri cu house, techno etc. Dacă ei s-ar fi dus la ISU, nu s-ar fi întîmplat nenorocirea. Genul ăsta de cluburi trebuie să facă asta doar o dată pe an, nu la fiecare concert, ca mine.
M.M.: Trebuie oare ca eu, care mă duc la astfel de concerte, să fac cu o zi înainte de concert o inspecție pe cont propriu? Să mă asigur că sînt destule ieșiri de urgență, să număr extinctoarele, să le cer patronilor autorizația de la ISU? N-ar trebui să fie o autoritate în domeniu care să-mi asigure siguranța? Nu plătim taxe pentru asta?
L.C.: Mai bine te uiți de șapte ori înainte să intri într-un astfel de loc, nu te baza pe autorități. Trei sferturi din patroni sînt cum zice Piedone, adică au acte în regulă. Abia după ce ajungem la Arși vor constata organele de control că erau probleme. Cei trei patroni au mers pe caterinca cu 80 de locuri, ca să nu ajungă la 100, cînd ești obligat să ceri de la ISU autorizație. Deci ei știau bine legea. Apoi, la Primăria sectorului 4, șeful ăla care pune ștampila pe avizele de funcționare îi are pe conștiință. Și după aia, evident, Piedone, care semnează… ca primarul. El e vinovat moral pentru că l-a durut la bască de ce se întîmplă la el în sector.
M.M.: Ești în miezul lumii rock-ului din România. Dă-mi o definiție a rocker-ului de azi.
L.C.: Uite cum e, rockerii ăștia sînt studenți, oameni cu ceva școală… Uită-te la Goodbye to Gravity, doi chitariști care au murit erau arhitecți, unul chiar doctor arhitect. Tu știi ce greu este să ajungi doctor arhitect? În sală au mai murit și alți arhitecți, erau studenți, a murit un olimpic la matematică acolo, tipi din corporații multinaționale, din IT, puști de douăzeci și ceva de ani care lucrau la Oracle. Nu prea vin pe acolo șomeri, distruși… Erau oameni OK.
M.M.: Avem trei băieți care sînt deja arestați, s-a întîmplat foarte rapid pentru că nu sînt parlamentari…
L.C.: O să fie vreo două-trei luni, așa, un pic de frică, de vigilență, după care mai cade un avion, își mai dă nu știu care demisia și uităm.
M.M.: Totuși, 25.000 de oameni au ieșit în stradă și au cam obținut ce au vrut.
L.C.: Ușor-ușor se termină și cu revoluția asta. Treptat, nu vor mai fi controale prin cluburi, începe iar șpaga și peste vreo trei ani o să vezi, la breaking news, alt club în flăcări. Pentru că va exista sigur unul mai șmecher care va face peste un an un club, o să dea o șpagă prin Primărie, o să fenteze iar legea și tot așa. Nu uita că nu sînt numai cluburi, sînt și cîrciumi din alea mai luxoase, cu draperii bogate și extrem de inflamabile… Unde sînt cele mai multe artificii? La nunți și la botezuri!
M.M.: Apropo de nunți și botezuri… My Dying Bride au postat pe site-ul lor cuvinte frumoase despre Adrian Rugină, unul dintre cei doi eroi – primii rockeri decorați post-mortem din istoria României.
L.C.: Ultima dată am lucrat cu el la concertul lui Robbie Williams. Trupa My Dying Bride a lucrat cu el cînd a concertat în România. Pe celălalt îl știam doar din vedere, era fotograf, rocker, tînăr, venea pe la toate concertele. Mi-a zis prietenul meu care a scăpat de acolo că focul s-a întins pe tot tavanul în 20-30 de secunde. Cînd s-a încins, a început să curgă plastic topit de sus, în flăcări, direct pe oameni. Apoi lemnul de brad s-a aprins și în final a căzut cu totul, așa, în flăcări, peste cei din sală. Îți arăt mesajul prietenului meu care a ieșit de acolo – a avut mare bulan… Zice: „Moșule, acum am ieșit din Infern”. L-am sunat și mi-a spus că a reușit să meargă 7-8 metri, pe urmă s-a făcut întuneric. Nu mai vedeai nimic. Era beznă totală. Nu mai mergea nici o lumină, era doar un fum negru ca păcura. Cînd era aproape de ușă, a văzut o lumină gri… S-a auzit o bubuitură din spate și a întors capul. A văzut venind o flacără enormă, ca în filmele SF… Pe cei din spatele lui i-a terminat din prima. Apoi s-a lăsat un fum negru care îți distrugea plămînii. Prietenul lui, cu care tocmai stătuse la bar, care era la doi pași în urma lui, a venit flacăra peste el… E la “Bagdasar”, intubat… Chestie de un metru, doi… Cei din interior nu mai vedeau nimic, absolut nimic. Te descurcai numai dacă știai locul ăla cu ochii închiși. A fost ca un labirint al morții în care toți cei de acolo orbecăiau cu carnea fumegînd pe ei.
248 de vizualizări
Groaznic