Lumea noastră de căcat are în Slănic-Prahova locul ei de împăiere. La Slănic-Prahova. După sute de ani de exploatare sălbatică, ocnele lăsate dracului s-au prăbuşit şi au dat lacuri.
Lacuri? Găuri. Umplute cu amestecul miraculos de apă de ploaie, prelingeri de pe versanţi, scurgeri din haznalele caselor din împrejurimi.
Sărătura? Coji rămase din vremurile de glorie. Agrement, tratament se numeşte. Şi cea mai nouă gaură a locului, de astfel de consistenţă, este Baia Verde. Baia Verde a dat curaj primarului locului Daneluş şi Ministerului Dezvoltării să accepte aproape patru milioane de euro, fonduri UE. Fiind aşa o zonă „botezată“, cum să nu curgă „cîştigurile“?
Pe termen scurt: Baia Verde e gata de scaldă de un an şi jumătate, doar că paragina începe să devină stăpînă, Guvernul Boc blocînd angajările „la stat“, de dinainte de criză. Baia stă închisă. Pe termen lung: prăbuşirea lentă a clădirilor din Baia Verde. Daneluş, primarul, Erbaşu, constructorul, Eptisa SA, intermediarii de fonduri, au înfulecat jumătate din euroii UE, caricaturizînd clădirile de agrement de pe teren, făcînd piloni de rezistenţă în sare subţiri şi fără de putere. Viitorul Slănicului? Cînd s-o da drumu’, îţi vei trăi visul cu excrementu’ altuia la tîmplă! Neplăcutul cu utilul, combinaţia eternă.
