La sfîrșitul acestui an infect am simțit nevoia de înțelepciunea întremătoare a lui Liviu Antonesei cu care am discutat despre crizele pe care le-a adus 2022 prin intermediul lui Putin, al COVID-ului, al cancelarului Austriei, Nehammer, și, cu voia Parlamentului European, al domnișoarei Eva Kaili.
Cristian Teodorescu: Nenorocit an, nu ți se pare? Cu un război la ușă, cu stop la Schengen, cu prețuri alpinistice, încît în loc să ne bucurăm de fiește clipă cum recomandă stoicii, prudenți cu viitorul, nu știm cum să facem să se termine mai repede.
Liviu Antonesei: Acum exact doi ani, la finalul primului an al molimei chinezești, mă gîndeam că avusesem parte, nu doar eu, de cel mai prost an posibil. Și trăisem deja în sinistrul regim comunist mai mult de jumătate de viață! A fost un an cu pandemia în sine, dar și cu gestionarea execrabilă a acesteia – consemnarea la domiciliu, discriminările pe criteriul vîrstei, restrîngerea fără precedent pe vreme de pace a drepturilor și libertăților cetățenești, isteria întreținută de autorități și amplificată de media, dublată de cea a conspirațiioniștilor… Da, credeam că nu se poate mai rău, dar între timp voi fi devenit optimist, se poate și mult mai rău! E ceea ce-am trăit anul acesta și mă tem că nu se termină la trecerea dintre ani…
C.T.: Dacă Putin vrea să trimită cîntăreți și saltimbanci pe front, să-i distreze soldații, asta n-o fi însemnînd că n-are de gînd să-i cheme prea curînd acasă?
L.A.: Nu, nu îi va chema prea curînd, deși pierderile umane sînt incredibile, britanicii și americanii le estimează în jur de 100.000. Dar stilul liderilor ruși de oricînd e să trimită la moarte cîți oameni au chef. Se vor gîndi la retragere numai cînd dimensiunile dezastrului vor fi percepute de populația rusă și nemulțumirea va trece de revoltele și protestele individuale și localizate la o revoltă masivă. Sigur, totul depinde și de felul în care vor continua ostilitățile peste iarnă. Dar mai cred că trimiterea pe front a „brigăzilor artistice“ și de agit-prop este provocată și de moralul prăbușit al combatanților. Nu a fost foarte ridicat nici la începutul războiului, dar acum au ajuns pe front și o parte din cei 300.000 de noi recruți, fără pregătire militară, prost echipați, cu moralul deja la pămînt cînd au plecat spre cîmpul de luptă… Am dubii că marșurile de război sau cîntecele de inimă albastră le vor ridica moralul. Să ne amintim că războiul din Vietnam s-a lăsat cu retragere nu din pricina pierderilor umare, vreo 50.000 în foarte mulți ani de război, ci din pricina opoziției interne, tot mai radicală, mai vehementă, care a cuprins largi pături sociale… De altfel, și retragerea sovietică din Afganistan, pe fondul politicilor glasnosti și perestroika, s-a petrecut din pricina reacțiilor populare, la aflarea adevărului despre cursul războiului și dimensiunile pierderilor. Ne amintim, „Mișcarea mamelor“, marșuri și mitinguri în toată Rusia, inclusiv în Piața Roșie. Rămîne un mister în mintea lui Biden retragerea americană din același loc și mai ales modul dezastruos în care s-a desfășurat.
C.T.: Om fi avînd noi destule păcate, și avem, dar să ne tragă austriecii pe sfoară în ultima clipă, cu votul lor cu care ne țin mai departe la poarta Schengen-ului? Îi boicotezi?
L.A.: Ce-o fi fost în mintea politrucilor austrieci cred că nici ei nu știu, sau nu au onestitatea să recunoască. Kelemen Hunor declara că nu știe dacă Austria a vrut să-i dea un sprijin lui Putin, dar a reușit asta, cu voie sau fără voie. Nici eu nu știu, dar că Putin trage un folos din orice disensiune la nivel european este limpede. Și nu e doar asta. Sentimentul de respingere perceput de mulți români, care se adaugă altor necazuri puse tot în sarcina Europei, va eroda pro-europenismul populației, dominant pînă acum, va ridica mingea la fileu partidelor și grupărilor anti-europene, extremiste adesea, suveraniste etc. Dacă povestea asta cu admiterea se mai lungește mult, efectele pot fi năucitoare la nivel popular. În orice țară normală, unde mai există onoare pînă și în politică, cei patru care nu au speriat Vestul ar fi demisionat… La noi, pleacă în voiaj în Coreea de Sud! Apropo, Cristian, poate mă luminezi tu, ce naiba caută Moș Teacă însoțit de Ciorap acolo, înainte de Crăciun, în zilele aniversării/comemorării rivoluției? Vor să-i treacă pe oamenii ăia în masă la creștinism? Fug de obligația de a aniversa/comemora ceva în care nu cred?
Da, boicotez, din păcate nu atît de mult pe cît mi-aș fi dorit – nu am bani în bănci austriece, nu conduc vreo mașină, așa că mă limitez la produsele de larg consum și la evitarea turistică a Vienei și Austriei cu totul.
C.T.: Spectator ca la teatru la danțul prețurilor, cum recomandă poetul, sau supărat ca samovarul care pufnește?
L.A.: Dacă am putea fi spectatori ar fi ceva, din păcate sîntem și actori, consumatori, așa că ne lovim de prețuri cum ieșim din casă. De fapt, dacă ne gîndim la gaze și electricitate, ne lovim și fără a ieși. Inflația oficială e de vreo 16%, dar coșul de sărbători e cu 45% mai mare decît anul trecut! Moș Teacă distribuit în rolul de premier ne asigură că inflația va coborî la 13 procente pînă la sfîrșitul anului. Cum naiba se va petrece minunea asta cînd, înainte de sărbători și de sărbători, avem parte de un boom al cumpărăturilor? Pentru anul viitor, coaliția uselistă a anunțat creșterea cu 12,5% la pensii și o mărire variabilă a salariilor. Toate aceste măriri nu vor acoperi inflația, nici măcar pe cea optimistă a lui Moș Teacă. În schimb, liota de funcținari porecliți experți care se ocupă de PNRR va avea venituri cu 50% mai mari! De ce? Nu ca să-și facă treaba au fost ei angajați acolo?
C.T.: „Putin e de vină!“ Și, mai nou, austriacul Nehammer, dar flăcăii noștri politici, nimic?
L.A.: Putin are vinovățiile lui, criminale și imprescriptibile, cancelarul le are pe ale sale, dar ar fi absurd să băgăm toate vinovățiile din lume în fundul lor. Flăcăii noștri sînt nevinovați, de bună seamă. În lunile premergătoare votului, ne-au asigurat că totul va fi OK, așa că n-au simțit nevoia să facă necesarul ca lucrurile să iasă bine. Au creat însă un orizont de speranță care, în urma votului negativ, s-a transformat în nemulțumire și revoltă, pe care le canalizează, cu sprijinul presei de partid și de stat, în direcția lui Putin, a austriecilor, a oricui, numai să nu se întoarcă asupra lor. Acum, cu Ficusul în frunte, ne asigură iar că siguranța că vom intra anul care vine e de 100%. Să-i ferească Domnul să promită din nou cai verzi pe pereții frontierelor!
C.T.: Ai fi crezut că o să ne vină corupția și de la vîrful Parlamentului European? Ce și-or fi zicînd corupții noștri ei înde ei?
L.A.: Că PE, ca și birocrația europeană în ansamblu, suferă cronic de corupție nu am avut niciodată dubii: unde este vorba despre bani, putere, privilegii, corupția e la ea acasă. Acum niște ani am avut exemplul lui Severin și a încă vreo doi băieți, de aici, din partea asta a Europei, au mai fost și unii funcționari anchetați, unii condamnați. Dar acum s-a petrecut ce nu mă așteptam – nu să nu existe corupție la vîrf, ci ca acest caz să nu fie băgat sub preș. Din ce citesc, vom mai avea surprize… Mă surprinde transparența de acum, mai ales după ce am aflat că acele celebre contracte pentru vaccinuri, semnate la vîrful CE, erau secretizate, apoi că au dispărut mail-urile legate de tranzacții, în fine că nici măcar nu mai sînt de găsit contractele. Parcă ar fi vorba despre privatizarea Petrom, doar că sînt bani mai mulți la mijloc… Am dubii că vom ajunge vreodată la capătul acestei afaceri, atît de profitabilă celor care au încheiat-o, dar uriașă risipă din banii europeni. Iar corupții noștri sînt mîndri că sînt parte din marea corupție europeană.
C.T.: „De s-ar termina mai repede anul ăsta!“ Ai auzit și tu propozițiunea asta în tramvai la Iași? Că la București o aud tot mai des, deși nici anul viitor nu se întrevede mai roz.
L.A.: Aud foarte des vorba asta sau diverse variante ale ei, dar nu cred că avem motive reale de speranță. Că anul care vine nu se întrevede mai roz este foarte sigur, problema este dacă nu cumva optimiștii au dreptate și se poate și mai rău! Ceea ce sper, cu inima destul de strînsă, pentru noi toți, nu e un an mai bun, ci unul mai puțin rău, dacă se poate! În final, nu mă pot opri să te întreb din nou: ce naiba caută nevolnicii ăia în Coreea de Sud? Poate cea de Nord era mai pe măsura lor!
C.T.: Cine știe pe cine or fi plagiind.
