LIVIU ANTONESEI: „Teroriștii au atacat populația civilă a Israelului chiar de ziua de naștere a  lui Putin“

Fiindcă se spun și se scriu nenumărate prostii despre ceea ce se întîmplă în Orientul Mijlociu și mai mult se tace despre recenta declasificare a documentelor Securității din arhivele armatei am apelat la onesta și lucida analiză a lui Liviu Antonesei pe aceste două subiecte.

Cristian Teodorescu: În afară de Iran, cine i-o fi încurajat pe teroriștii Hamas să atace Israelul?

Liviu Antonesei: Nu trebuie să omitem autoîncurajarea! În ce privește încurajarea exterioară, nu știu dacă Rusia a făcut așa ceva, că ea se străduiește să arate că susține „bunele relații“ cu ambele părți. Totuși, mi se pare curios că teroriștii au atacat populația civilă a Israelului chiar de ziua de naștere a  lui Putin. Oricum, Rusia e beneficiara situației, efortul de ajutorare economică, financiară și militară al Occidentului, mai ales al Statelor Unite, merge acum în două direcții, spre Ucraina și spre Israel… Nu știu dacă este o coincidență, dar prima vizită oficială a unei delegații Hamas în afara lumii islamice a avut loc la Kremlin, fiind supervizată – nu știu ce alt cuvînt aș putea folosi – de un înalt reprezentant al Iranului… Dar încurajări vor fi venit de la toți cei care se ocupă de înarmarea grupărilor militar-teroriste, că doar armele trebuie „să vorbească“!

C.T.: Se radicalizează lumea arabă împotriva Occidentului?

L.A.: Aș folosi formula lumea musulmană, că mai sînt și alții, nu doar arabii. Și, pe de altă parte, în Egipt, Liban, în tot Orientul Apropiat, există încă mari comunități creștine, care supraviețuiesc în condiții dificile și de care nu prea are grijă nimeni. A existat mereu o radicalizare antioccidentală în lumea musulmană, acum însă e aproape globală și în fază acută, cu evidente riscuri explozive. Nimic de mirare, în zonă, Israel e Occidentul și e susținut mai ales de Statele Unite, „Satana“ în lumea radical islamică, ba chiar și în cea socotită moderată. Iar toată cultura și civilizația occidentale se fundamentează pe o dublă tradiție, iudeo-creștină și greco-latină…

C.T.: China, care ține sub un călcîi de fier populația sa musulmană, și-a trimis nave de război în Mediterana, ca și Statele Unite. Ca să arate ce?

L.A.: China vrea să arate că merită trecută între cei puternici, de asta e prezentă peste tot, nu doar economic, ci și militar, din jurul Taiwanului pînă în Orientul Apropiat. Pe de altă parte, încearcă să-și facă loc între negociatori, mediatori. Avînd bune relații cu „ambele părți“, ca și Rusia, și de asemenea o relație specială cu Iranul, ar fi avut ceva atuuri. Doar că a plecat cu stîngul. În neașteptata primă declarație de la atacul terorist încoace, a acuzat Israelul pentru represaliile din Gaza, dar a uitat să condamne atacul Hamas. Apoi, la reacția Israelului, și-a completat declarația cu formula generală „toate țările au dreptul să se apere“. Să vedem dacă această completare, scoasă cu forcepsul, va fi luată în considerare de Israel. În rest, ce să mai spun de radicalizarea antioccidentală a lumii musulmane, cînd văd comportamentul masochist, poate sinucigaș, al multor occidentali „de souche“… Zeci de proteste în toată lumea împotriva ripostei din Gaza, fără vreo condamnare a Hamas pentru atacul terorist asupra civililor israelieni, un ministru spaniol care cere judecarea Guvernului de la Ierusalim, senatori americani protestînd prin ridicare mîinii contra ripostei israeliene, dar nu și împotriva atacului terorist din 7 octombrie. Mă opresc, lista e atît de lungă că risc să epuizez spațiul discuției noastre!

C.T.: Democrațiile occidentale au ochiuri prea largi la plasa legilor, de nu-i prind pe extremiști sau au legi, dar nu le aplică?

L.A.: Aș spune că asistăm la nefericita întîlnire, colaborare dintre cele două! După 11 septembrie 2001, toate țările occidentale au creat legislații de protecție contra terorismului, au creat structuri care nu existau înainte, au mărit prerogativele Poliției și serviciilor secrete. Problema este că ideea de a controla întreaga populație, reducînd grav drepturile civile, nu e nici măcar productivă, nimeni nu poate urmări totul, trebuia lucrat „la țintă“, exact ceea ce nu s-a întîmplat. După fiecare atac terorist, în nouă cazuri din zece, aflăm că autorul/autorii era/erau fișați ca radicalizați sau măcar aflați în proces de radicalizare! Bun, de ce acei criminali nu au fost supravegheați, după cum cere chiar legea? Ce naiba făceau „organele abilitate“ cînd băieții ăștia își pregăteau și desfășurau actele de teroare în masă, eu nu știu, dar mai grav este că nu știu nici ei!

C.T.: Musulmanii care se înghesuie în Occident, împinși de sărăcia din țările lor sau de războaie civile, în loc să se occidentalizeze, și-au adus în Europa conflictele de acasă. Dar de ce nu se bat între ei, ci cu valorile occidentale?

L.A.: E o problemă întreagă și aceasta, a migrației. Sigur, cei mai mulți fug de sărăcie, de războaie, de represiune, dar unii sînt destinați infiltrării și destabilizării Occidentului. Pe de altă parte, și Occidentul are nevoie de acest proces pentru a compensa criza demografică și necesarul de forță de muncă. La începutul anilor ’90, pînă la extinderea UE, Occidentul strîmba din nas la est-europeni, nu și la valurile non-europene, deși de cei dintîi îi despărțeau mai puține bariere religios-culturale. Acum, după șirul de atentate și sub presiunea populară, care a stimulat extremismul de dreaptă, dar și pe cel de stînga, mai în toate țările din Vest – dar și din Est –, conducătorii UE și cei naționali au început să gîndească, lent cum le este obiceiul, măsuri de limitare a migrației. Doar că nu e ușor după chemarea entuziastă a migranților de către Frau Merkel, impusă apoi întregii UE… Unii dintre acești postulanți chiar au nevoie de azilul politic ca să-și salveze libertatea și chiar viața. Și nu e mereu ușor să deosebești între migrantul onest, ca să spun așa, și potențialul terorist sau instigatorul la violență. Cred că Occidentul și-a creat singur o mare problemă și acum ar vrea s-o rezolve sau măcar limiteze. Nu e ușor deloc, dacă, într-o criză de optimism, ni se pare că problema poate fi rezolvată. Cu limitarea pare mai simplu – ar trebui întărite frontierele externe ale UE, pentru a reduce imigrația ilegală. În loc de asta observăm reinventarea frontierele între state în Spațiul Schengen și blocarea austriacă a extinderii acestuia! În al doilea rînd, ilegalii deja instalați în statele UE ar trebui expulzați, cum de altfel cere legea de mulți ani. În fine, ar trebui ținut sub control rațional numărul noilor migranți. E deja limpede că Europa nu are cum să-i primească pe toți cei care s-au săturat să mai trăiască la ei acasă…

C.T.: La noi, Securitatea avea legături strînse și cu terorismul arab, și cu țepari arabi, care se dădeau drept oameni de afaceri. Ce părere ai că un guvern condus de Ciuma Roșie, nu liberalii, nici democrații, a hotărît să declasifice toate documentele Securității?

L.A.: Păi, Securitatea noastră avea relații tovărășești, de caldă prietenie cu terorismul internațional, mai ales cu cel musulman. Acestea mergeau de la adăpostire pînă la pregătire, profesionalizarea lor în terorism – lupte marțiale, folosirea armelor albe și de foc, pregătirea explozivilor, planificarea atentatelor, uneori sarcini precise. Exemplul lui Carlos Șacalul e doar cel mai spectaculos, dar mii de viitori teroriști au trecut prin mîinile experte ale antrenorilor de la Secu… Da, e amuzant că Ciuma Roșie a dispus declasificarea tuturor documentelor Securității, nu Petrov, nici partidul său, nici liberalii… E o frumoasă ironie a sorții. Dar să nu ne bucurăm prea repede, trebuie să vedem cît de totală va fi declasificarea totală. În opinia mea, totală la modul absolut nu va fi, serviciile nu renunță ușor la o importantă pîrghie de control și putere, iar ele sînt peste tot, în instituții, în partide, în presă, în economie. Să vedem dacă declasificare va fi mai mult sau mai puțin totală!

C.T.: Această declasificare totală mai poate produce surprize de tip Bălăceanu-Stolnici?

L.A.: Surprize vor fi, fără îndoială, mai ales pentru cei mai puțin informați. Cît de multe și cît de mari depinde de interesele celor care declasifică, sînt însă sigur că vor fi, vor apărea dosare ale unor morți, ale celor care nu mai prezintă interes operativ din diverse motive și ale celor care trebuie pedpsiți dintr-un motiv sau altul. Am însă mari dubii că vor fi supuse operațiunii de declasificare dosare cu adevărat importante. Sigur, mi-ar plăcea să fiu contrazis de fapte, să fiu plăcut surprins, dar, cum spuneam, am mari dubii că voi avea parte de așa ceva!