Să te fi lăudat oral Emil Brumaru în cîteva cuvinte făcea cît o cronică de o pagină. Iar dacă Brumaru mai și scria acele cîteva cuvinte, orgoliul celui căruia îi erau dedicate nu mai încăpea în persoana fizică, încît firitisitul autor începea să leviteze. Îl vedeai că stă cu picioarele pe pămînt, ca tot omul, dar simțeai că plutește. Cip Ieșan, cu povestirile lui hazoase, e unul dintre acești fericiți. Îl citesc de mulți ani, cu aceeași plăcere cu care l-am regăsit pe domnul Costan Donose și în Povestiri mici la grătar ilustrate de amicul său JUP.
În acest volum, Costan Donose începe de la înălțime, în sensul că ajunge în Rai, ajutat de unul dintre stîlpii de care e agățat uriașul banner al unui „candidat bolfos“, stîlp care-l lovește în cap. În Rai, Costan e întîmpinat de Petrică, un sfînt departamental care-i explică noului venit regulile de întrebuințare a locului. În atmosfera povestirii adie ceva din Minunile Sfîntului Sisoe în care cîțiva sfinți locuitori ai Raiului încing o partidă de țintar, ca să le treacă mai ușor eternitatea. Raiul dlui Costan se adaptează după dorințele fiecărui nou venit în parte. Iar ca bonus, tuturor li se îndeplinește cea mai mare dorință avută în viață. Drept care dl Costan primește bormașina nemțească pe care n-a apucat s-o cumpere.
Basmele din copilărie sînt repovestite de Cip Ieșan pe scurt și oarecum diferit. Merele de aur din livada zmeului sînt furate de Prîslea cel Voinic și la bucată, merele astea sînt consumate pe loc, pînă la cotorul lor de aur, dar și în cantități mari, aduse cu niște genți de rafie, fiindcă părinții voinicului sînt producători de rachiu. Din grădina cu mere de alamă a unui balaur fură Greuceanu, tot cu niște genți de rafie pentru a le asigura materie primă părinților lui, care confecționează cazane de țuică. Părinții celor doi, ca și genitorii lui Făt-Frumos, care se ocupă de merele de argint, au la rîndul lor niște rude care fac genți de rafie.
Pîinea cea de toate zilele din povestirile și schițele lui Cip Ieșean sînt evenimentele cotidiene. Acelea despre care scriu ziarele și povestesc televiziunile și posturile de radio. Bunăoară instrucțiunile în caz de alarmă aeriană, de un haz teribil. Cînd se aude alarma, zice autorul acestor prețioase sfaturi, trebuie mai întîi să fie liniștiți cei mai bătrîni membri ai familiei, speriați că sună sirena fabricii. Lor trebuie să li se explice, calm, că fabrica nu mai există, în locul ei funcționează un hipermarket.
La fel ca în vechiul cîntec, schița despre 1 Mai e pre versuri tocmită: „Rîde iarăși primăvara, peste cîmpuri, peste plai; de grătare-i plină țara – și de-abia e luna mai“.
Campania electorală nu putea lipsi din cronica evenimentelor pomenite de Cip Ieșan. Într-una dintre multele schițe consacrate acestei competiții se întrec, timp de o săptămînă, domnii Păscăluță și Ciupeală. Cu cameramanii după el, domnul Păscăluță ajută o femeie de 92 de ani să treacă strada. Contracandidatul său găsește însă în același scop umanitar o femeie de 97 de ani și pe soțul ei de 95, de-i ia fața la știri. În altă zi, Păscăluță renunță la limuzină și iese prin circumscripție la volanul unul Logan vechi, filmat de cameramani. Ciupeală, tot filmat, împinge un Oltcit ruginit, încît, pînă să-l recunoască, sare și Păscăluță să-i împingă mașina.
În puzderia de schițe din cartea Ieșanului apar și Primul extraterestru răpit de oameni, Noile vietăți din fauna României, de la mutații și, cum altfel, Sărbătorile românești care ar putea înlocui Halloween-ul. Cip Ieșan povestește toate aceste ciudățenii cu o clasică seriozitate și pe tonul inocent cu care relatează Svejk ce-a pățit noaptea un domn pe un pod din Praga, cînd alt domn i-a tras cîteva cu o vînă de bou, apoi – supărat că s-a înșelat – acel domn i-a mai tras una. Explicabil.
Cip Ieșan, Povestiri mici la grătar, Editura Junimea, 2023.
