Lumea stângace a justificărilor lui Putin

În presa rusă, invadarea Ucrainei e descrisă ca o intervenție militară specială, o incursiune cu scop umanitar, care ar proteja drepturile cetățenilor din republicile Donețk și Lugansk. E una dintre strategiile preferate ale lui Putin: oglindește argumentele Vestului, deși în cazul lui nu-s deloc verosimile. A intervenit NATO în Iugoslavia care să-i protejeze pe albanezii din Kosovo? Asta înseamnă că și el ar avea dreptul să intervină în Ucraina ca să-i apere pe etnicii ruși. Contează mai puțin că rușii din Ucraina nu întâmpină nici un pericol și că nu-s subiectul unui genocid. Strategia lui Putin e ceva de genul: Obama dă cu mașina accidental peste un pieton, iar apoi Putin, invocând acest precedent, se urcă beat la volan și intră intenționat într-un rival mai vechi de-ai lui, în timp ce pretinde că e fix același lucru. Cumva, poți să crezi în argumentele lui Putin și-n falsele lui echivalențe, dar cu o condiție: dacă ți-a povestit cineva, în linii mari, cum sunt oamenii, dar tu, personal, n-ai întâlnit niciodată un om.

Echivalențele se păstrează doar dacă rămâi la un nivel abstract: e vorba și aici de țări, de război, de geopolitică. Dar nu poate să fie o diferență minoră faptul că într-un caz vorbim despre democrație, iar în celălalt de un regim opresiv, care cenzurează presa, omoară ziariști și face tot posibilil ca cetățenii să nu afle de război. În primul caz, oricât de ilegitim ar fi războiul, cei care l-au inițiat răspund în fața poporului, sunt sancționați prin vot la alegeri libere. Există proteste libere împotriva lui, voci care-l pun sub semnul întrebării și care-l încheie în cele din urmă.

Dacă tot mai vorbești despre echivalențe, un prinț nigerian s-ar putea să-ți vrea adresa, ca să profite de naivitatea ta.

Altfel, se pare că degeaba a investit Kremlinul în propagandă care dezbină Europa. E de ajuns un singur gest al lui Putin și toată lumea e unită împotriva lui ca și cum anii de propagandă și de intoxicări n-ar fi existat.