Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Lupta inspectorului ANAF, înarmat pînă-n dinți, cu chelnerii, cu buticarii și cu babele evazioniste de la bugetul de stat

Zoom Lupta inspectorului ANAF, înarmat pînă-n dinți, cu chelnerii, cu buticarii și cu babele evazioniste de la bugetul de stat

Garda Financiară are acum cozoroc și veston.

Uniforma ei cea nouă e în culoarea economiei: gri spre negru. Comisarii au fost rebotezați inspectori antifraudă și cară cu ei un adevărat arsenal: pistoale cu muniție letală, bastoane cu electroșocuri și spray-uri paralizante.

“Eu cer tuturor angajaților ANAF să-și facă datoria cu duritate, dar nu cu excese, și sînt convins că veți găsi această limită”, zice premierul Ponta, fără să știe că această limită e căutată cu aroganța, disprețul și prostia răposatei Miliții Economice.

Mă uit la cei doi inspectori ANAF care au paralizat localul. Sînt echipați după noile regulamente. “Duritate” e cuvîntul pe care l-au reținut, de restul nu le pasă. Casa e oprită, chelnerii sînt aliniați la perete, bucătarul e luat la întrebări. Patronul încearcă să liniștească clienții, dar e chemat la interogatoriu. E nouă seara, o seară care se duce dracului.

E o diferență de 20 de lei între sumele facturate și banii din casă.

Poate fi mărunțișul pe care patronul l-a scos din buzunar pentru rest. Dar poate fi și bacșișul fetei, așa că restaurantul e amendat cu zece mii de lei. Apoi e închis pentru o lună.

În aceeași seară sînt închise douăsprezece cîrciumi în aceeași zonă a Bucureștiului. Inspectorii ANAF închid apoi magazine private mai mari sau mai mici, închid baruri, ba chiar tarabe din piețele agricole. E o furie a închiderii care curmă destine comerciale și stinge surse de venit.

„Nu putem neglija mica evaziune. Pentru că, adunate, toate aceste cazuri mici înseamnă sute de milioane de euro care nu mai ajung la bugetul de stat. Și apoi ne plîngem că nu sînt bani pentru școli și spitale”, zice Gelu Diaconu, șeful ANAF, și nu tot ceea ce zice e fals.

Mica evaziune grevează, într-adevăr, bugetul public, dar nu îl mutilează așa cum reușește evaziunea cea mare. În plus, mica evaziune stimulează circulația micului capital personal, mărește consumul, acoperă golurile financiare lăsate de șomaj și motivează participanții la traficul microeconomic. Mica evaziune e mai degrabă un tratament homeopatic pentru economiile primitive și împotmolite, care pune în mișcare, cu mijloace ilegale, ceea ce nu poate pune legea.

Cîrciumăria, buticăreala, comerțul la tarabă nu pot supraviețui

fără mica evaziune. Sînt, la limită, mici hoții care împart profitul cu statul, dar care nu pot funcționa după rigori suedeze. Fiscalitatea din România nu le dă această șansă.

ANAF e obligat să le controleze și să le amendeze. O dată, de zece ori, de o sută de ori. Dar nu are voie să le închidă. A închide o mică întreprindere care plătește în felul ei taxe, care se străduiește să lucreze la alb și reușește doar la gri e un lucru stupid. Nimeni nu cîștigă din această crimă economică, iar cei care o comit nu au habar ce înseamnă să pui pe picioare și să menții în viață un SRL cu activitate viabilă.

O companie mică e povestea unui om, a unei familii, a unui grup de angajați care depind cu toții de fragilul bilanț contabil. Un restaurant închis pentru o lună înseamnă marfă stricată, angajați plătiți degeaba și clientelă pierdută. Înseamnă, uneori, moartea afacerii. Dacă ANAF își închipuie că statul are de cîștigat din închiderea companiilor care se luptă să trăiască, înseamnă că bugetul statului e lăsat pe mîini periculoase.

În România, companiile mici și mijlocii duc o existență fragilă.

Răzbat greu într-o piață paralizată de legislație, de fiscalitate, de corupție și de o guvernare incompetentă. Cu toate astea, ANAF dezlănțuie asupra IMM-urilor un bombardament cu somații, amenzi și popriri, cu aceeași energie tîmpă și dezlănțuită a căruțașului care bate calul harnic.

Cine sînt oamenii ăștia care hărțuiesc producătorii de taxe? Niște angajați la stat, în totalitatea lor. Oameni care s-au născut cu salariu și vor muri cu salariu, neînțelegînd ce înseamnă riscul, investiția sau munca la nesfîrșit. Oameni care sînt puși să verifice taxe cu pistolul la brîu și care nu și-au pus vreodată problema propriei fișe fiscale. Oameni care trimit din partea ANAF plicuri negre, ca niște mesageri ai morții financiare, oameni care îi tratează pe producătorii de taxe și valori cu dispreț, suspiciune și amenințare. Oameni cărora cuvîntul “duritate” li se pare că explică tot.

Gelu Diaconu, șeful ANAF care crede că nu avem spitale și școli fiindcă iau chelnerii bacșiș, provine din specia miliardarilor angajați la stat, acele ființe pe care dacă le întrebi cum au făcut ultimul milion îți rîd în nas și-ți spun că nu e ultimul. Diaconu e finul arestatului Dan Radu Rușanu, fostul șef al Autorității de Supraveghere Financiară, și soțul nevestei sale Mihaela, care deține, printre altele, un hotel de patru stele și colaborează cu offshore-uri cipriote. Familia Diaconu are un trecut semnificativ în afacerile duty-free, iar Gelu însuși s-a zbenguit ani de-a rîndul în tainițele corupte ale fiscului românesc. Cînd cel care e pus să strîngă taxe într-o țară s-a ocupat de ocolirea lor prin off-shore și duty-free ai motive să te întrebi dacă percheziționarea chelnerilor, amendarea băbuțelor din Obor și închiderea unor magazine de cartier e gîndirea care ne trebuie ca să scoatem economia din căcat.

Pe vremea lui Blejnar, măcar știai o treabă. Șeful ANAF se ocupa de contrabanda cu produse petroliere, cu recuperările de TVA și cu alimentarea clientelei politice, iar inspectorii ANAF te călcau în picioare doar cînd Băsescu îți cerea capul. Blejnar ucidea o companie, dar numai cu intenția de a i-o oferi șefului ca trofeu. În rest, avea prevederea să lase IMM-urilor o șansă. Știa că, altminteri, n-ar mai fi avut nimeni ce să fure de la bugetul de stat.

3 comentarii

  1. #1

    ”Militia economica”,se comporta asa la indicatiile pretioase ale lui Pontutu

  2. #2

    lasa ca romanu’ ridica din umeri, se indigneaza pe facebook dupa care se duce si plateste oricat ar fi amenda

  3. #3

    Se va intimpla asta pana se va ajunge la o masa critica de oameni din diferite domenii de activitate care se vor revolta si vor protesta . Oricum fara sa ne cerem drepturile ,fara un sacrificiu cat de mic ,nu o sa ne faca dreptate . Economia neagra si gri face ce nu poate staul : da de mancare la multi amariti care altfel cad in grija statului. EXCELENT ARTICOL!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

  • #danbarnafacts

    13 august 2019

    Din spuma mării contractelor cu statul a apărut, imaculat și superb în nimicnicia lui, ca un câine turbat, Dan Barna. Și, deodată, a început să spună tâmpenii. Poate îl știți. […]

  • Caracal, mon amour

    6 august 2019

    Zilele trecute, pe la ora cînd Ion Cristoiu obișnuiește să tragă pe nări praful din Biblioteca Academiei, îmi făcui și eu rondul pe la Piața Obor, unde zarzavagiii scot natura […]

  • Olimpiada PROȘTILOR

    6 august 2019

    România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, […]