Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mai bine dictator decît somn uşor!

Zoom Mai bine dictator decît somn uşor!

Să fii Crin Antonescu după numărarea mandatelor PNL – ce ţi-ai mai putea dori? Rezultatele îţi îngăduie să stai cu labele pe victorie şi să gîfîi cu ochii închişi, bîzîit de muşte, ca un leu de pe Animal Planet, cu care speri să te compare cineva din presă. La scară, Mehmed Cuceritorul trebuie să fi avut acelaşi gen de mîncărimi, acelaşi tip de ameţeli, acelaşi număr de erecţii. Sigur, Mehmed era un tiran, dar nici Crin n-ar putea să nege asta cu subiect şi predicat, dacă-l rogi s-o facă în engleza corectă.

Lista defectelor cuiva n-ar trebui să-i diminueze meritele, fiindcă, după cum s-a văzut, sculatul tîrziu nu-ţi scade scorul electoral. În politică, defectele lui Antonescu au produs cifre cu mult peste fantasmele erotice ale partidului liberal, iar ăsta e un motiv întemeiat pentru ca ele să fie proclamate calităţi.

Cu sau fără merite, cu sau fără calităţi, Crin Antonescu e îndreptăţit să-şi savureze momentul. Iar momentul arată nu numai ca un tablou cu împărţirea prăzii, ci şi ca o scenă de pedeapsă. Grupul de boieri trădători de la sectorul 1, condus de gruparea Chiliman-Moisescu, primarul Cherecheş, Ludovic Orban sau Călin Popescu Tăriceanu sînt tot atîtea ocazii de a reface disciplina în partid. Sigur, rebeliunea are nuanţe, iar rebelii au calibre diferite, dar Antonescu şovăie ca măgarul lui Buridan. Colegul lui de furnicături, Mehmed al II-lea, n-ar fi pierdut ocazia. Se povesteşte că, atunci cînd i-a dispărut o piersică, sultanul a despicat burta tuturor pajilor care făceau de pază la platoul cu fructe, pînă cînd a găsit, în maţele unuia, dovada că fusese furat. Antonescu a fluturat puţin iataganul la televizor, apoi l-a uitat în studio, a început să caşte şi, într-un final prea lung, l-a exclus pe Cherecheş, aruncîndu-l în braţele unei noi cariere politice.

Cei care văd în Crin Antonescu un despot au cataractă. Mie, unuia, mi se pare mai moale ca sînii Monicăi Macovei. Aşteptam de mult o răfuială şi, după ce am înţeles că nici Blejnar nu va fi arestat şi nici Gabriel Oprea anchetat, îmi pusesem speranţa într-o reglare de conturi pe persoană fizică, la PNL. Stilul exaltat şi monomaniac al lui Crin Antonescu părea să includă acest deliciu inocent al revanşei. Vocea intransigentă şi mintea care nu uită, altoite acum pe victoria în alegeri, nu-i vor lăsa să scape, îmi spuneam. Ei bine, la fel ca Ceauşescu, Antonescu a preferat să pună execuţiile în spinarea Congresului. Nu tu emoţie, nu tu artă, nu tu suspans. Doar regulament, calcul şi lipsă de imaginaţie. Cînd şi cînd, cinci la sută tiranie, exact cît proporţia de roşu în ima­ginile gri, alungă durerile de cap.

Publicat în Cațavencii, nr. 3 (81) 2013

1 comentariu

  1. #1

    Degeaba bate saua dl. Buscu ca sa priceapa iapa…Antonescu nu poate fi scos din universul lui paralel , in care doarme si se viseaza presedinte…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint