Periodic, anumite zone din România sunt călcate în picioare de natură. Nu ne putem opune, nu e nimic de făcut. Ne supunem, ne rugăm să treacă apele, zăpada sau arșița și apoi reconstruim. Ciclul reparațiilor e infinit, astfel că, anual, Mama Natură este invitată la masa consiliilor locale atunci când se discută bugetul. Și cum toți îi cunosc apucăturile, o momesc cu bani grei, poate-poate se îndură și nu le mai înghite ulițele de pământ.
La Iași, nici o excepție. Calamitățile sunt la ordinea zilei într-un oraș în care fiecare individ este propriul său dușman. Preventiv, în urmă cu vreo trei ani, Primăria ieșeană a achiziționat opt case-vagon pentru cei care vor fi loviți de calamități sau sunt săraci lipiți pământului. Nu că cele două nu ar putea coexista…
300.000 de lei s-au plătit pe cele opt constrcuții, fiecare a câte 40 de metri pătrați. Partea bună e că nici măcar nu o să contestăm prețul plătit de autorități, care pentru un metru pătrat într-o cutie de plastic și metal a reușit cumva să plătească aproape 300 de euro.
Necazul cel mare e că, nu știe nimeni cum, calamitățile nu au mai venit și municipalitatea a rămas cu vagoanele în curte. Doar o familie a beneficiat de un loc în vagon, dar se pare că respectivele case nici nu ar fi prea bine făcute, astfel că una dintre ele s-a întors la producător. De fapt, ce poți face greșit la ceva atât de simplu?
Ca să justifice banii plătiți aiurea, Primăria a întors-o și o reclamă pe Mama Natură: investiția nu mai e investiție pentru că Iașiul nu a avut noroc de nici o inundație în ultimii ani. Dar ce se întâmplă cu nevoiașii, care au solicitat să primească astfel de case? Problema săracilor e că, deși Primăria le-ar da un container la o familie, ăştia sunt atât de săraci că nu au nici măcar un teren intravilan pe care să îl folosească cu scopul de a se „așeza la containerul lor”. Și dacă Mama Natură chiar nu își revizuiește programul în zona Iași, se prea poate ca Primăria de aici să fi izbit de gard 300.000 de lei. Cine s-ar fi așteptat?
