Dacă, la capitolul mâncare, oamenii s-ar comporta ca noi, pisicile, lumea ar arăta ca un film cu zombi. De exemplu, orice cetățean care ar mânca pe stradă ar fi atacat instantaneu de toți trecătorii, care i-ar smulge fremătând covrigul din mână. Cu gurile! După care și-ar încorda nările, în căutarea a ce s-ar mai putea hali nou prin zonă.
Mâncarea, pentru noi, pisicile, e un virus care ne mușcă din creier și ne îmbolnăvește temporar de nebunie. Nu există farfurie pe care să n-o controlăm, zgâlțâite de poftă, iar atunci când descoperim crăpelniță care ne place, nici cămașa de forță nu ne-ar putea opri să plonjăm în mijlocul ei. Eu, de exemplu, sunt înnebunită după pește, brânzică, măsline și biscuiți. Toate încercările sclavilor mei de a mânca în secret ceva de pe lista asta s-au soldat cu eșecuri răsunătoare. Pur și simplu, simt mirosul de oriunde m-aș afla și năvălesc isterică în incintă. Escaladez mobilele cu tropăituri și nu mă opresc până nu ajung să mă îndop ca o psihopată. Singura lor șansă ar fi să mănânce în picioare, în mijlocul livingului.
Hrănirea zombi-ului din mine cu cărnița de dimineață e întotdeauna un proces dificil. Cum să verși conținutul conservei în farfuria pisicii, când pisica e deja ÎN conservă? Mare noroc că nu îmi plac zemurile, că aș ajunge să mor ca proasta, înecată într-o oală cu ciorbă.
Dacă ar exista restaurante pentru pisici, toate clientele s-ar urca mai întâi pe masă, apoi pe chelnerul care ar încerca disperat să le așeze o farfurie în față.
La o masă pisicească de Crăciun, jumate dintre invitați ar fi cu boturile în salata de boeuf, iar restul s-ar împletici ciorchine printre picioarele gazdei, încercând să-i sară în oala cu sarmale. Bine, pornim de la premisa că, atunci când s-a gătit, au fost cu toții încuiați într-o cameră și și-au petrecut timpul izbindu-se de ușă și aruncându-se pe clanță.
Dacă ați fi ca noi, dragi sclavi umani, v-ați arunca miorlăind peste raioanele cu produsele preferate din supermarket-uri. La casă, ar fi nevoie de niște scannere sofisticate, care să depisteze ce firimituri și urme ați avea pe la bot: „Așa, deci v-ați ghiftuit cu măsline, ciocolată, cozonac, humus și portocale. 27 de lei și 10 bănuți. Aveți 2 lei și 10 bănuți, ca să vă dau eu restul fix?”.
Nu în ultimul rând, ați vomita pe covor mâncarea devorată cu lăcomie, pentru ca, mai târziu, când ați reveni, întâmplător, pe la locul faptei, să ziceți: „Hei, dar ce avem noi aici? Un cârnățel de mâncărică vomată? Mmmm, ce bună e, ia s-o mai mâncăm o dată!”.
Asta cu maslinele e arhicunoscuta. E afrodisiac pt pisici.