Sunt unii care slujesc valorile cu o arogantă umilință. Ies în piața publică, unde cad în genunchi în fața esențelor. La mijloc e vorba de un pervers sentiment etic și estetic: le place foarte mult să stea în genunchi, în public, în fața valorilor perene, în timp ce dinspre asistență se aude răsuflarea uimirii: “Wow, ce umil e domnul Manolescu în fața valorilor! Asta înseamnă să slujești valorile, cultura! Bravo, domnule Manolescu!”.
Adânc pătrunși de cele eterne, ajung repede să traseze limitele umanității. Mulți oameni, preocupați între timp cu șomajul, ziua de mâine și adidașii pentru copii, uită să se conformeze eternităților răsuflate ale domnului Nicolae Manolescu. Mare greșeală, pentru că ei sunt ștampilați cu marca animalității.
Pe scurt, Manolescu se uită la emisiunea Starea nației și e uimit de momentele “Vax Populi” – niște oameni de la țară, mai toți analfabeți cu patru clase, cum zicea bunica, încearcă să răspundă la întrebări simple. Unii nu știu câte laturi are un pătrat, alții câte zile are o săptămână, alții nu știu multe altele, banalități culturale, tot atâtea probe care îi decertifică din calitatea de ființă umană. Domnul Manolescu se îndoiește de umanitatea acestor indivizi: “Problema nu ține de cultură, ci de lipsa deprinderii de a gândi. Grozăvia constă în aceea că există numeroși semeni ai noștri care nu se folosesc de cel mai mare dar făcut nouă de natură, și anume gândirea. Omul e unica ființă care gândește. Toate celelalte se orientează după instincte”.
Un slujitor umil al culturii, fluturând în fața publicului metafizici expirate. Cocoțat pe propria suficiență, el vorbește despre om ca animal rațional și despre alte artefacte discursive retrase de filosofie în service pentru mari probleme la sistemul de frânare. Mai toate au intrat cu viteză maximă în zone totalitare, ucigând atâția oameni.
De la un om care pare că suferă atât de mult când vede ignoranța din jur, te-ai fi așteptat să știe totuși câte ceva, să nu-l auzi vorbind în felul în care o face: “Cu gândirea, lucrurile se petrec la fel ca și cu majoritatea darurilor noastre naturale: ea e înnăscută, dar moare, dacă nu e cultivată”.
Domnule Manolescu, a sunat secolul al XVII-lea, își vrea ideile înapoi!
Ditamai președintele USR, un om atât de puternic încât poate să dea premii apropiaților după poftă, n-ar trebui să umble pe stradă atât de necitit. Ar trebui să știe că e “câh” să stabilești care oameni și-au pierdut gândirea și trebuie redați întru totul animalității. Îl și văd pe Nicolae Manolescu, alături de Adrian Papahagi și de Teodor Baconschi, eliberând niște săteni în pădure, redându-i sălbăticiei, la fel cum vezi pe Animal Planet niște maimuțe timide ieșind din cuști și făcând primii pași spre adâncul pădurii.
Pai da, cu un „director de imagine” inspirat si patruns de dreptate ca DCE sa nu ne miram ! e suficient sa te uiti pe pagina de FB a lui DCE sa-ti aduci aminte de Vychinski! Taie si spanzura in draci ! Ce-mi plac mie moralizatorii astia de doi lei care le stiu pe toate si impart dreptatea dupa interes!
Fain, nea Mihaie, fain.
Bravo, Mihaita ! Un gest nobil de recuperare in specia umana a mocofanilor pe care i-ati facut de panarama cu amicul Patraru la „Vax populi”.