Marea dilemă a PSD

Ajunși într-un moment în care singura lor relevanță e scorul de acum aproape doi ani, care nu prea mai are vreo legătură cu realitatea de azi, băieții din PSD se întâlnesc să discute și să dreagă busuiocul. Există, la ora asta, tot mai multe voci care cer ieșirea de la o guvernare în care oricum nu prea fac mare lucru decât să gireze proiectele Bolojan-Nicușor și să privească cum băieții din USR iar tot caimacul media. Bașca, există un grup destul de mare care, la umbra micului Titulescu, și-ar dori ca PSD-ul să intre în zodia patriotismului retrograd, să ia crucea în mână, cușma lui Decebal pe cap și, cu voința lui Zamolxe, votanții plecați spre aurari și Mesia Georgescu. Însă, deși astea ar părea marile probleme ale zilei, ele nu-s decât niște chestiuni minore, ce cad în subsidiarul adevăratei probleme: Cine va prelua frâiele partidului?

Sorin Grindeanu își dorește, desigur, însă nu prea poate în condițiile în care ar vrea el. Gardul PSD a fost de atâtea ori vopsit încât nu mai merge poleit încă o dată, cu aceeași vopsea. Ceva trebuie schimbat la modul serios, astfel că variantele, cele în care PSD nu se rupe, sunt cam două singure. Prima ar fi să rămână Grindeanu ales, dar să se înconjoare de mai multe fețe tinere, să formeze o garnitură de oameni relativ tineri în linia a doua, alte Bogdan Ivan, Victor Negrescu și încă vreo câțiva a căror dulapuri nu conțin cimitire întregi. Asta ar fi, desigur, o variantă justificată de o tranziție mai moderată. A doua variantă ar fi ca Grindeanu să facă un mic pas în spate, cum de altfel știe să facă, și să lase în fruntea partidului un tinerel. Însă varianta asta ar fi cea în care în a doua linie s-ar așeza toți greii partidului și toate milioanele de votanți care și-au pierdut dreptul de vot prin dispariție fizică. Adică să pună în fruntea partidului un președinte decorativ, al cărui singur atu va fi fost că nu-i din gașca X și nu a apucat, prin prisma tinereții, să își umple dulapul de schelete.