După accidentul nuclear de la Cernobîl, Pripiatul a devenit un oraș-fantomă care în timp a fost recîștigat de natură. În fostele bazine de răcire ale centralei se zbenguie somni de sute de kile, care au ajuns la dimensiuni enorme pentru că nu mai au nici un inamic natural. În jungla crescută între vechile blocuri comuniste bîntuie haite de lupi și printre ruinele năpădite de mușchi ale parcului de distracții scurmă liberi mistreți mai mult sau mai puțin radioactivi.
E de ajuns să ne uităm pe știrile din ultimele luni de la noi și-o să ne dăm seama c-am luat-o pe urmele Pripiatului. Chiar și fără un dezastru clasic, România se întoarce încet-încet la o formă sălbatică și neîmblînzită. Avem șerpi care mișună liberi prin supermarket-uri, avem babuini care zburdă liberi prin curțile oamenilor, avem Neanderthali care omoară fără nici cea mai mică remușcare și avem copii umani scăpați de sub control care distrug școli pentru că i-a provocat o jucărie zgomotoasă. În cîteva luni o să aflăm, probabil, că traficul pe Magheru a fost perturbat de o turmă de bivoli, că o femeie a fost spînzurată cu capul în jos, în Militari, de niște liane, iar vidrele uriașe din Delta Văcărești plănuiesc o lovitură de stat. Să fim serioși, știam cu toții c-o să se întîmple și asta. Am dus-o bine destul timp, am dat lumii stiloul cu rezervor, motorul cu reacție și pe Nadia Comăneci, acum e timpul să ne întoarcem în pădure, cu mica mențiune că nu prea mai avem în ce să ne întoarcem. Dacă avem noroc (și asta în niște condiții extraordinare), poate peste o mie de ani niște exploratori pe cai or să vină, ca-n Planeta Maimuțelor, și or să găsească un colț îngropat din Casa Poporului. „Wow, aici a trăit o civilizație cu adevărat avansată.” „Nu știu ce să zic, tu ai văzut toate closetele alea în fundul curții pe care le-am descoperit și toate înregistrările alea cu oameni care aplaudă la aterizare?” Atît s-a putut.
1.421 de vizualizări
