Klaus Iohannis s-a instalat la Cotroceni, încă de la început, ca acei africani domoli care îți spun ție, european stresat, că nu trebuie să te grăbești, pentru că “avem tot timpul din lume”. După cea mai extenuantă perioadă a vieții lui, care a durat o lună – cum legal durează campaniile electorale pe la noi –, Klaus Iohannis și-a făcut socotelile nemțește, etapizat, pe zece ani, luînd în calcul, firește, două mandate. Poate de aia, în agenda lui, primii trei ani erau marcați cu “Nu ne zbatem inutil, timp este!”. Explozia era programată pentru 2018, anul Centenarului, anul lansării marelui partid reunificator, anul renașterii și al speranței. Doar că timpul și alegătorii au avut altă părere și i-au adus la putere pe alții, de fapt pe aceiași, prea puțin dispuși să-l lase pe Werner să-și pună în aplicare programul de țară, inexistent și acum, după aproape patru ani de mandat. În plus, în locul primei femei președinte, la Casa Albă a ajuns primul bărbat cu părul portocaliu, ceea ce nu corespundea neapărat viziunii despre lume a Europei. Altă belea, dublată de necesitatea unei reacții rapide. Iar asta e blasfemie. Nu poți cere reacții rapide și gîndire strategică de criză de la oameni care pozează 24/7 pentru viitoarea statuie a marelui șef de stat.
E deja sfîrșit de iulie, început de august, iar familia Iohannis încă nu știe unde își va cheltui voucherele de concediu. Iar asta este ceva nemaivăzut și de-a dreptul inimaginabil în urmă cu doar un an.
Și, chiar dacă s-a grăbit să-și anunțe intenția de a candida pentru un nou mandat, Klaus stă acum și se beștelește singur, agale, reproșîndu-și că, pentru prima dată, a luat o decizie importantă cam în grabă. Pentru că deja a primit suficiente semnale de la foști aliați cam plictisiți de ritmul cîntecelor de leagăn pe care le interpretează președintele. Acum nu faptul că nu-și va face concediul îl înspăimîntă, căci, cum-necum, o ofertă last minute mai găsește prin Neckermann. Ce-l îngrozește și-l enervează este repetarea discursului prin care, prin primăvara lui 2019, își va azvîrli mandatul pe capota limuzinei oficiale, lepădîndu-se de el așa cum s-a lepădat, la începutul carierei prezidențiale, de paltonul pe care nu-l luaseră în grijă serviciile.
1.923 de vizualizări
